Izvorul Tămăduirii (10 mai). În fiecare an, ziua de vineri a Săptămânii Luminate este închinată Maicii Domnului, cea care e izvor tămăduitor a toate bolile sufletești și trupești.
Sărbătoarea datează din secolul al 5-lea și amintește de o minune petrecută în apropierea Constantinopolului. Atunci, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon cel Mare (457-474), un izvor cu apă vindecătoare.
Astfel, pe când încă nu era în demnitatea împărătească, plimbându-se printr-o pădure din apropierea Constantinopolului, a dat peste un orb rătăcit și l-a luat de mână pentru a-l călăuzi.
Orbul fiind cuprins de sete, l-a rugat pe Leon să îi dea apă. Negăsind nicăieri apă, Maica Domnului i-a descoperit împăratului Leon un izvor și l-a îndemnat să spele ochii bătrânului cu apă, care s-a vindecat de boala sa.
Ajungând împărat, Leon a zidit lângă acel izvor o biserică. De-a lungul timpului în acea biserică au avut loc numeroase minuni. În această zi, în toate bisericile și mănăstirile, după Sfânta Liturghie, se săvârșește slujba de sfințire a apei – Agheasma Mică.
Părintele Ioan Istrati a relatat ce a pățit, la vama bulgaro-turcă, atunci când s-a întors de la Constantinopol, actualul Istanbul. Părintele a luat mai multe sticle de 5 litri de agiasmă de la Izvorul Tămăduirii, de la Vlaherne și de la Biserica românească din Istanbul, pe care le-a pus în portbagajul mașinii.
''Când am venit de la Constantinopol, cu un microbuz al unui prieten preot, toți am luat multe sticle de 5 litri cu aghiasmă de la Izvorul Tămăduirii, de la Vlaherne și de la Biserica românească din Istanbul. Tot portbagajul era plin de sticle cu apă sfințită.
Prietenii mei m-au avertizat că la vama turco-bulgară, vameșii bulgari sunt cam duri. Ajungem. Vameșii încruntați: Aur? Țigări? Alcool? Noi: nu. Open. Deschidem portbagajul.
Un vameș foarte supărat face ochii mari. Raki? Alcool? Mormăie ceva pe limba lui. Face semn. Jos cu ele. Interzis. Nu voie la tine. Noi: e apă sfințită. Kakvo? Eu: water plus Holy Spirit.
Vameșul turbat: no spirit. Alcool not alowed. Deschid un sticloi. Îi dau să miroasă. No miros. E vodka. Noi: nuu, apă, voda. Gustă vameșul bulgar: apă. Eu: poate te mai sfințești un pic.
Omul prinde a zâmbi. Apă sfântă, ahaa, go. Plecăm cu pulsul peste o sută, cu inima cât un purice. Acasă, la Biserică, le-am dat tuturor oamenilor apă cu Duh Sfânt de la Constantinopol.'' - text scris de părintele Ioan Istrati.
Citește și - Acatistul Izvorului Tămăduirii