Răspunsul părintelui Ioan Istrati la o dilemă des întâlnită printre credincioși.
"Vreau de trei lei sănătate". Una din cursele vrăjmașului diavol care nu ne poate abate din drumul către Biserică este mercantilizarea actului religios.
Mentalitatea de tejghea în care se vinde Dumnezeu la kil este de la diavolul. Biserica nu e un iarmaroc unde negociem o vacă, ci e cămara de Taină în care ne întâlnim cu Tatăl nostru, cu Părintele îndurărilor. De multe ori auzim întrebarea: cât mă costă, părinte, rugăciunea?
Nu te costă nimic. Te costă totul. Cum putem pune preț pe harul lui Dumnezeu, cum putem cuantifica vindecarea de cancer a mamei tale? Cum putem gestiona lumina oferită celor adormiți?
Bineînțeles, oamenii au înțeles că preotul trebuie să trăiască și el, și familia lui, că o slujbă înseamnă timp, osteneală, dascăl, motorină, o mulțime. Că Biserica e a noastră a tuturor și trebuie curățenie, angajați, lumină, căldură, așa ca acasă la tine.
Și oamenii cu bun simț strecoară un ban în hârtia aia cu nume, care nu e altceva decât dipticul de demult cu toți cei din comuniunea Bisericii. Dar mentalitatea de bazar, în care ai pretenția ca Dumnezeu să îți dea contra a trei lei sănătate, e opusul iubirii de fiu.
În fața lui Dumnezeu trebuie să venim cu inima străpunsă, cu lacrimi, cu smerenie, șoptindu-i durerea noastră ca unui Tată, nu târguindu-ne ca la piață sau vociferând. Sfântul Isaac Sirul zicea: Dumnezeu nu ne dăruiește răspuns la nevoință, ci la smerenia care se naște din multa nevoință.
Adică: atunci când te-ai rugat mult de tot, când ți-ai frânt inima de durere, când ai realizat că ești un nimeni înaintea Domnului, atunci ai devenit cineva, și Dumnezeu te îmbrățișează și te umple de îndurări.'' - text scris de părintele Ioan Istrati și publicat pe pagina sa de Facebook acum ceva timp, dar mereu actual.
Citește și - Ce este adevărata Spovedanie? Pr. Ioan Istrati răspunde clar la dilema unora, printre care și un intelectual globalist foarte cunoscut...
Părintele Ioan Istrati a scris un text extrem de clar, elocvent, despre ce înseamna Spovedania, adevărata Spovedanie: ''Spovedania e plângere. Un intelectual globalist foarte cunoscut de la noi scria acum câțiva ani pe un ton plângăcios, cum a fost el în Franța, și s-a spovedit la un preot catolic, deși e ortodox.
A relatat cu câtă delicatețe i s-a adresat de după perdeluță, cum s-a simțit mângâiat pe ego, cum a fost el iertat imediat, indiferent de păcate, fără mustrare și canon de pocăință. Deplângea astfel suferința ortodocșilor, unde popii (sic) tratează sufletele ca "lemnele pentru foc".
Vorbea de un terorism duhovnicesc al preoților pravoslavnici, cu un adânc dispreț. I-am scris atunci că Spovedania NU e mângâiere pe cap, rânjet calin și tâmp în fața mizeriei interioare, acceptare a iadului, cosmetizare a infecției.
Spovedania e frângere de inimă, cauterizare a răului, extirpare a păcatului lipit tumoral de suflet, rușine în fața lui Dumnezeu ca în rai, durere de durerea lui Dumnezeu, înfricoșare de singurătatea veșnică. Spovedania adevărată taie răul, omoară cancerul, e plângere zdrobită la porțile raiului.
Sfinții Bisericii lui Hristos sunt transfigurați de lumina cea pururea fiitoare, înlăcrimați în fața lui Dumnezeu, cutremurați de lumina Crucii, nu rubiconzi, zaharisiți și edulcorați ca în frescele baroce ale occidentului. Spovedania e plângere, sau nu e deloc.'', a scris părintele Ioan Istrati, pe pagina sa de Facebook. Articolul îl găsiți aici!