''Iași. Eram în scaunul de Spovedanie. Un tânăr foarte elegant, cu un costum scump Armani se mișcă de colo colo prin Biserică.
După ce spovedesc vreo patru oameni, vine și el sub patrafir. E avocat, are succes mare, patru apartamente, o prietenă superbă (desfrânare), carieră, viitor.
Ceva însă lipsește. Are dureri mari de suflet, uneori simte că totul e în zadar, suferă cumplit de singurătate, deși are zeci de prieteni, simte deșertăciunea lumii, minciuna uriașă, cancerul fardat al obsesiei după bani. Justiția e noua preoție, zic eu, după confesiunea lui Satan din filmul cu Al Pacino.
Într-adevăr, părinte, apăr și scap de pușcărie violatori, criminali, oameni cumpliți, doar pentru bani, bani, bani. Ceea ce rămâne după înșelătoria noastră e o mare de lacrimi. Oameni sărăciți, executați silit, alungați din munca de-o viață, desființați prin chichițele legii.
Răspunsul la această durere e Hristos, zic eu. Îl blagoslovesc pe cap. Dumnezeu să-ți arate adevărul. Citește Evangheliile, roagă-te cu rugăciunea inimii, postește post negru, și vei simți puterea lui Dumnezeu.
După o lună, avocatul vine la Spovedanie iar. Are o geacă verde de fâș. Și-a vândut apartamentele și a dăruit tot la 20 de familii sărace. Și-a lăsat iubita siliconată plângând, părinții revoltați. Vrea să intre într-o mănăstire. Vorbesc cu doi stareți de lângă Iași, care se crucesc de așa convertire.
Acum e călugăr în Sfântul Munte Athos. Are pe față o iubire curată pentru toate creaturile lumii. Cântă la strană. Priveghează toată noaptea în rugăciune. Cultivă legume pe o stâncă, în pământ adus cu pătura din vale.
Plânge când mă vede. Are o barbă mare și deasă. Îmi sărută mâinile. Sunteți tatăl meu adevărat. Ce stricăciune, ce mizerie, ce zgomot, ce urlet de disperare e în lumea aia urâtă. Dumnezeu își alege slujitorii din noroiul lumii și-i face mai albi decât zăpada.'' Textul aparține părintelui Ioan Istrati.
Citește și articolul - Pr. Ioan Istrati, mărturie care te va face să lăcrimezi. Ce a făcut ÎPS Teodosie cu niște platouri cu bunătăți de la o masă pusă cu ocazia unui hram
''Bunătatea e prezența lui Dumnezeu în univers. Ea n-are nevoie de dovezi, camere tv, publicitate, motive, pretexte, rațiuni, căci e Logosul veșnic prezent și lucrător în oameni.
Ea se revarsă firesc, că un izvor de lumină. E un dor de bucuria celuilalt, un suspin după unirea cu Dumnezeu. Anu trecut, eram la un hram în județul Constanța.
După Liturghia înălțătoare, cu sobor de preoți prezidat de Ips Teodosie, a urmat masa, sub un cort de campanie. Tot felul de bunătăți au fost aduse ca aperitiv.
Preoții și credincioșii s-au aruncat pe păstrămuri, cașcavaluri și foietaje. Era un zumzet plăcut de vorbe, furculițe și farfurii.
Toți erau cu gurile pline, mai ales că slujba durase mult, a la Ips Teodosie, care nu sare nicio virgulă niciodată. În vremea asta, în capul mesei, părintele arhiepiscop decojea tacticos un măr. L-a bibilit preț de vreo zece minute.
Preoții se întindeau peste masă, să prindă ultimele bucăți de grozăvii, numai el mesteca încet o bucățică de măr. Deodată, s-a apucat să pună unele peste altele, felii de pâine, pastramă și cașcaval, și tot așa. Făcuse un turn de vreo douăzeci de cm...Continuarea articolului o găsiți aici!