În Biserica Ortodoxă începe vineri, 15 noiembrie, a început Postul Naşterii Domnului, Postul Crăciunului. Această perioadă de postire durează inclusiv până în ziua de Ajun a Crăciunului, 24 decembrie (zi de post aspru). Mai jos în articol, găsiți și textul minunat al părintelui Ioan Istrati, dar până atunci să citim câteva lucruri despre Postul Nașterii Domnului
Sinodul Local din Constantinopol, ţinut în anul 1166 (sub patriarhul Luca Chrysoverghi), a uniformizat durata Postului Naşterii Domnului în Bisericile ortodoxe, hotărând ca toţi credincioşii să postească timp de 40 de zile, începând de la 15 noiembrie. Se lasă sec în seara zilei de 14 noiembrie iar dacă această dată cade miercurea sau vinerea se lasă sec cu o zi mai înainte.
*** Când încep colindele**
Din punct de vedere liturgic, cântările dedicate Naşterii Domnului încep în ziua de 21 noiembrie, când este sărbătorită Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Catavasiile Naşterii Domnului se cântă pentru prima dată la Utrenia acestei sărbători.
Însă, conform tradiţiei, colindele încep să răsune în afara lăcaşurilor de cult după sărbătoarea Sfântului Apostol Andrei (30 noiembrie).
Citește și - Pr. Ioan Istrati: Acestea înseamnă Crăciunul!
*** Cele mai importante sărbători din postul Naşterii Domnului sunt:**
Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie); Sf. Ap. Andrei cel întâi chemat, Ocrotitorul României (30 noiembrie); Sf. Ier. Nicolae, arhiepiscopul Mirelor Lichiei (6 decembrie); Sf. Mc. Filofteia de la Curtea de Argeş (7 decembrie).
*Ca fel de postire, Postul Naşterii Domnului este de asprime mijlocie (ca şi cel al Sfinţilor Apostoli).
După rânduiala din pravile, în timpul acestui post, în mănăstiri se ajunează lunea, miercurea şi vinerea, până la Ceasul al IX-lea (orele 15.00-16.00) când se mănâncă hrană uscată sau legume fierte fără untdelemn; marţea şi joia se mănâncă legume fierte, drese cu untdelemn şi se bea vin, iar sâmbăta şi duminica se îngăduie şi peşte afară de perioada dintre 20 şi 25 decembrie, când postul devine mai aspru.
Dacă lunea, marţea sau joia cade serbarea unui sfânt cu doxologie mare se dezleagă la peşte, iar miercurea şi vinerea în acest caz se dezleagă la untdelemn şi vin, dar se mănâncă numai o dată pe zi.
Dacă se întâmplă miercuri şi vineri praznicul unui sfânt cu priveghere (5, 6, 9, 12 şi 13 decembrie), ori hramul bisericii, atunci se dezleagă la untdelemn, peşte şi vin. Dezlegare la peşte se dă, de asemenea, la praznicul Intrării în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), în orice zi ar cădea.
Ultima zi a Postului Naşterii Domnului (24 decembrie), numită Ajunul Crăciunului, este zi de post mai aspru decât celelalte zile: se ajunează până la Ceasul al IX-lea, când se obişnuieşte să se mănânce, în unele părţi, grâu fiert amestecat cu fructe şi miere, în amintirea postului lui Daniel şi al celor trei tineri în Babilon (Daniel 1, 5, 8-16). În alte părţi se ajunează în această zi până la răsăritul Luceafărului de seară, care ne aduce aminte de steaua care a vestit Naşterea Domnului.
Această ajunare aminteşte totodată de postul ţinut odinioară de catehumenii care în seara acestei zile primeau Botezul creştin şi apoi prima împărtăşire, la Liturghia săvârşită atunci în acest scop (Liturghia Sfântului Vasile, care în prezent se săvârşeşte dimineaţa). (surse: "Liturgica Generală", pr. prof. dr. Ene Branişte, 2002; https://basilica.ro)
Text scris de părintele Ioan Istrati, despre ce înseamnă Postul:
''Postul este atmosfera spirituală în care înfloresc multe daruri ale lui Dumnezeu, este „primăvara sufletelor” în care sufletul înviază din moarte şi din nelucrare.
Postul nu mai este de mult doar o perioadă eclesială integrată în ritmul liturgic al ortodoxiei. A devenit de mult un eveniment social, cu neputinţă de ignorat şi care suscită multe întrebări şi răspunsuri.
Unii văd postul ca pe un răstimp de schimbare a alimentaţiei. Campioni ai diversităţii culinare dar şi demoisele obsedate de siluetă postesc din reflex medical, naturist mai nou, sau terapeutic.
Unii – creştini pentru că aşa s-au trezit la viaţă – postesc din obişnuinţă, nevrând să încalce cumva regulametele stricte ale Bisericii. Aceştia sunt cei care – cu o disciplină superstiţioasă aş putea spune – ascultă cu frică de porunca postului.
Citiți și - Îndemnuri ale părintelui Iustin Pârvu la început de Post al Nașterii Domnului
Printre ei, însă, puţini trăiesc postul ca pe un fapt mistic, ca pe o cufundare în apele baptismale ale iubirii lui Dumnezeu pentru umanitate. Sunt oameni pentru care postul este doar o schimbare a gastronomiei, în care excesele de carne, brânză ouă etc., sunt înlocuite cu îmbuibarea cu fasole, cartofi şi varză.
Febra gospodinelor ieşite din dictatura foamei se vede deja prin magazine. Rafturile cu surogate alimentare sunt golite dintr-o răsuflare, fie că este vorba despre salam de soia (de indecentă amintire), cremvurşti de post, caşacaval de margarină, pateuri vegetale având culoarea, mirosul şi gustul plasticului.
Din păcate, aşadar postul este văzut de cei mai mulţi oameni ca o regulă, ca o dispoziţie strictă a canoanelor Bisericii, uitându-se fiinţa lăuntrică a postului, interioritatea lui abisală, sensul lui teologic şi efectele sale în planul regnului spiritual.
Într-adevăr, postul nu e regulă, ci libertate asumată progresiv şi întemeietor de a schimba în mod fundamental igiena spirituală a alimentaţiei tale, excluzând carnea (obţinută prin ucidere), laptele (luat de la gura viţelului), ouăle (care au vocaţie de piuit) etc.
Postul este aşadar un NU suprem spus violenţei gastronomice şi tentaţiei de tiranie a umanităţii faţă de creaţia lui Dumnezeu, sădită cu viaţă în ea.
Modernitatea orientată tehnologic încearcă din răsputeri să cosmetizeze realitatea, vorbind de sacrificarea animalelor (de parcă am fi la templu nu la abator), când de fapt e vorba clar de o creştere a animalelor pentru a fi ucise şi mâncate.
În al doilea rând, postul nu este o cură de slăbire ocazionată eclesial, ci revărsarea de belşug de har şi de lumină de la Dumnezeu către cei care încearcă se semene cu oamenii din rai.
Recursul la viaţa îngerească este aşadar ţinta postului Bisericii. El nu e doar abţinere de la anumite mâncăruri sau fapte, ci tocmai abundenţă a virtuţilor, festin al rugăciunii, nuntă a sufletului cu Mirele ceresc şi ospăţ preacurat al Tainelor Bisericii.
Postul nu e aşadar o negativitate factuală, ci desăvârşirea vocaţiei noastre de rai, plinirea căutărilor noastre de a găsi în această lume Izvorul nemuririi ascuns în piatra libertăţii umane.
Şi ceea ce este mai important este faptul că postul este atmosfera spirituală în care înfloresc multe daruri ale lui Dumnezeu. El este „primăvara sufletelor” în care sufletul înviază din moarte şi din nelucrare.
El este remediu împotriva păcatului, exerciţiu al libertăţii dăruitoare, avocat al milosteniei, areopag al înţelepciunii, mediu teologic al curăţiei, asumare a tainelor lumii şi întoarcere la starea paradisiacă.
Ceea ce-l desăvârşeşte, îi hrăneşte resorturile valorice şi îl pecetluieşte cu lumină este vocaţia lui profetică, aceea de a anticipa fiinţial Judecata lui Dumnezeu prin Spovedanie şi Împărăţia cerurilor prin Împărtăşanie.
Căci postul este realitate penitenţială şi euharistică, adică întoarcere la viaţa începătoare de viaţă şi hrănire din viaţa lui Dumnezeu.'' - sursa Doxologia. ro.
Citește și - Cel ce posteşte este precum un orb care priveşte spre Hristos, până ce-L vede!