Duminica Ortodoxiei sau Duminica biruinței Ortodoxiei este sărbătorită în prima duminică a Postului Mare. Instituită în secolul al IX-lea, această sărbătoare este închinată biruinței dreptei credințe asupra celor care nu cinsteau icoanele și asupra tuturor ereziilor.

''Prima Duminică din Postul Mare este numită Duminica Ortodoxiei sau, mai bine spus, Duminica Triumfului Ortodoxiei, în care Sfînta Biserică prăznuieşte întărirea credinţei ortodoxe, biruinţa asupra numeroşilor eretici osîndiţi de cele şapte Sinoade Ecumenice.

În decursul timpului au apărut mulţi învăţători mincinoşi care au creat schisme şi erezii, cum ar fi cele ale lui Arie, Macedonie, Dioscor, Nestorie şi cea iconoclastă – care a zguduit Biserica veacuri întregi. Erezia iconoclastă a fost una dintre cele mai cumplite.

Ea a început în timpul împăratului Leon Isaurul, prigoana fiind continuată de către urmaşul lui, Constantin Copronimul. Cei doi au domnit mult timp, pricinuind Bisericii foarte multe suferinţe. Au urmat la tron alţi împăraţi iconoclaşti care au continuat reaua lor lucrare. Monahii au fost cei care au apărat cu cea mai mare dîrzenie icoanele.

Împăraţii iconoclaşti au închis aproape toate mănăstirile şi bisericile. Monahii au suferit crunte schingiuiri: li se scoteau ochii, li se tăiau nasurile, li se spărgeau capetele cu icoanele.

Celor ce pictau icoane li se ardeau degetele pe table de aramă înroşite în foc. Cînd pe tronul Bizanţului s-a suit împărăteasa Irina, aceasta a reuşit pentru o vreme să oprească această prigoană. În anul 787 a adunat cel de al şaptelea Sinod Ecumenic care a declarat solemn că cinstirea icoanelor este legiuită şi dreaptă.

Nu o singură dată am fost acuzaţi de eretici că noi ne închinăm icoanei ca unui idol. Icoana nu este idol. De aceea, cînd privim la o icoană, ochii nu trebuie să se oprească la materia din care e alcătuită – lemn şi culoare – ci mintea trebuie să treacă dincolo de ea, înălţîndu-se la o cunoaştere de taină a celor nevăzute.

Icoana este un model pentru noi, iar prăznuirea sfintelor icoane ne pune în faţa modelului împlinit, deja, de sfinţi. Prin cinstirea şi sărutarea lor cu evlavie, ne împărtăşim şi noi din harul sfîntului zugrăvit în ea, căpătînd astfel putere în lupta ce o avem de purtat.

Iată că în prima săptămînă din Postul Mare ne-am luptat cu puterile vrăjmaşe, ne-am curăţat sufletul prin pocăinţă şi nevoinţă şi mai cu seamă prin împărtăşirea cu Sfintele Taine, ca să reînnoim, astfel, în noi icoana omului celui duhovnicesc.

Dar, totuşi, să ne punem întrebarea: În ce măsură am reuşit să facem acest lucru? Dumnezeu să ne ajute să petrecem postul în vrednicie ca să ne bucurăm de slava Învierii lui Iisus Hristos!''.

(cuvînt rostit la începutul Postului Mare în anul 2007 şi publicat în ziarul Monitorul de Neamţ în 3 Martie 2007).

Citește și - Știți de ce tocmai prima săptămână din Postul Mare este numită Duminica Ortodoxiei? - Predică pr. Ioanichie Bălan

Citește și - Ce este postul? Îndemnuri cruciale ale pr. Iustin Pârvu: Asta este caracteristica creștinului adevărat!

Citește și - Pr. Ioan Istrati, mărturie care te va face să lăcrimezi. Ce a făcut ÎPS Teodosie cu niște platouri cu bunătăți de la o masă pusă cu ocazia unui hram

Citește și - Ne vorbește Pr. Iustin Pârvu: Dacă un tânăr învaţă de la părinte să se abţină azi de la carne şi de la mâncăruri de dulce, mâine va învăţa să se abţină de la droguri, de la tutun, de la alcool

Citește și - Mărturia unei foste penticostale care s-a convertit la Ortodoxie: M-am eliberat! Penticostalii lucrează uneori cu dracii! Coboară diavolul și ei cred că este Duhul Sfânt!

Scurt istoric

Cultul icoanelor a luat un avânt deosebit odată cu pacea Bisericii decretată de Sfântul Împărat Constantin cel Mare și s-a dezvoltat organic timp de aproape patru secole. La începutul sec. VIII, în anul 726, împăratul bizantin Leon III Isaurul a poruncit ca icoanele să fie îndepărtate din biserici și a interzis cinstirea acestora.

O dură prigoană împotriva sfintelor icoane și a celor ce le cinsteau cu evlavie a fost dezlănțuită de fiul acestuia Constantin V Copronimul, care a convocat un mare Sinod la Hieria (în Asia Mică, în 754), ce a formulat în chip limpede doctrina ereziei iconoclaste:

icoanele erau identificate cu idolii, iar cinstirea icoanei lui Hristos era considerată o greșeală de natură hristologică (dogmatică).

Erezia a continuat, într-o a doua fază, după anul 815, fiind biruită deplin abia odată cu moartea ultimului împărat persecutor Teofil, triumful Ortodoxiei fiind proclamat în mod solemn pe 11 martie 843, în prima Duminică a Postului Mare, prăznuită de atunci și până astăzi ca Duminica Ortodoxiei.

În Biserica Ortodoxă sunt recunoscute șapte sinoade ecumenice, iar cel de-al șaptelea este chiar cel care a fixat cinstirea icoanelor. El reprezintă un fel de împlinire a istoriei dogmelor, pentru că este ultimul sinod ecumenic și are această valoare de regulă absolută în ceea ce privește credința.

La 3 octombrie 787, în ședința a VII-a a Sinodului al VII-lea Ecumenic de la Niceea, s-a citit definiția dogmatică: Noi păstrăm toate predaniile, scrise sau orale, printre care și cea referitoare la sfintele icoane care stă în armonie cu vestirea Evangheliei, căci Logosul divin S-a întrupat în realitate și nu în aparență. Urmând calea împărătească, învățăturile inspirate de Dumnezeu ale Sfinților Părinților noștri și predaniile Bisericii universale, în care sălășluiește Sfântul Duh, mărturisim cu toată convingerea și claritatea că, precum semnul sfintei și de viață făcătoarei Cruci, tot așa și sfintele icoane demne de cinstire să fie pictate sau lucrate în mozaic sau din alt material și să fie așezate în sfintele biserici ale lui Dumnezeu, pe sfintele vase, veșminte, ca fresce sau icoane portabile, în case sau la răspântii, fie că este icoana dumnezeiescului nostru Stăpân și Mântuitor Iisus Hristos, fie că sunt icoanele neprihănitei Stăpânei noastre, ale Sfintei Maicii Sale, ale sfinților îngeri, ale tuturor sfinților și drepților (…) căci, cu cât sunt mai des contemplate ca reprezentări biblice, cu atât mai mult este îndreptat credinciosul să-și amintească de prototip, să-i urmeze exemplul, să-i acorde cucernică venerare prin manifestări pioase, fără a fi aceasta înțeleasă ca adorare, care se cuvine numai lui Dumnezeu, căci acea venerare adusă semnului sfintei și de viață făcătoarei Sfintei Evanghelii și altor sfinte obiecte, adică prin tămâiere, aprindere de lumânări și candele, cum ne învață vechea predanie, căci cinstea adusă icoanei se ridică la cel reprezentat în ea. Cine cinstește icoana cinstește persoana zugrăvită pe ea.

11 martie 843

La 4 martie 843, sinodul convocat la Constantinopol de patriarhul Metodie în timpul împărătesei Teodora condamna cele două sinoade iconoclaste de la Hieria (754) și Constantinopol (815), confirma hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice și aproba cultul icoanelor în Biserică. La 11 martie, în prima duminică a Postului Mare din anul 843, Metodie a fost întronizat patriarh al Constantinopolului, în prezența împărătesei Teodora și a fiului ei minor, Mihail al III-lea, iar deciziile sinodului din 4 martie au fost proclamate în mod solemn. Este momentul când se instituie Duminica Ortodoxiei, ziua restabilirii cultului icoanelor.

Duminica Ortodoxiei trimite la faptul istoric petrecut la 11 martie 843, mai multe detalii aflăm de la părintele prof. univ. Sterea Tache, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București:

„Face trimitere în primul rând la momentul în care Împărăteasa Teodora stabilește data care a consemnat biruința învățăturii creștine ortodoxe referitoare la icoane. De ce vorbim de biruință? Pentru că în secolele al VIII-lea și al IX-lea s-a dus o luptă crâncenă între apărătorii icoanelor și iconoclaști, adică cei care voiau să le distrugă. Deci, ea marchează acest eveniment.

Pe de altă parte Biserica a luat hotărârea ca sărbătoarea aceasta închinată Ortodoxiei să fie așezată în prima duminică din Postul Mare, pentru a reaminti momentul istoric la care ne-am referit pe de o parte, iar pe de altă parte, pentru a reaminti eforturile tuturor celor care au luptat și s-au jertfit, iar mulți dintre ei și-au dat chiar viața pentru păstrarea și impunerea integrității credinței noastre ortodoxe”.