Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, întemeietorul vieții monahale

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este cunoscut ca fiind întemeietorul vieții monahale.

În jurul Sfântului Antonie cel Mare s-a format o obște de ucenici pe care îi îndruma spre a ajunge desăvârșiți, urmând porunca Mântuitorului Iisus Hristos care spune 'Fiţi desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.'

Despre Sfântul Antonie se spune că era "Cu adevărat ca un doctor dat Egiptului de Dumnezeu; căci, cine se ducea mâhnit la dânsul şi nu se întorcea bucurându-se?

Din cugetările Sfântului Cuvios Antonie cel Mare. Îndemnuri pentru omul contemporan:

"Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor".

"Eu nu mă mai tem de Dumnezeu, ci Îl iubesc. Căci dragostea scoate afară frica".

Ce înseamnă dreapta judecată. "Discernământul duhovnicesc este ochiul şi luminătorul trupului"

„Nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu“ (I Ioan 4-1)

"Postirea, privegherea, milostenia, dispreţuirea celor pământeşti şi chiar însingurarea pot fi mijloace care conduc către desăvârşire, dar „chiar dacă există din belşug virtuţile arătate mai sus, este destul să lipsească DREAPTA Judecată, pentru a slăbi puterea celorlalte“;

Doar Dreapta Judecată îl învaţă pe om „să meargă întotdeauna pe calea de mijloc, care este cu adevărat împărătească, şi nu-i permite nici să se urce la dreapta virtuţilor, adică din exces de zel şi din trufie să depăşească măsura dreptei credinţe, dar nici să alunece la stânga viciilor prin delăsare şi neglijenţă, adică sub pretextul ocrotirii trupului să ajungă la situaţia contrară, aceea a lenevirii sufletului“ (Sfântul Antonie cel Mare citat de Sfântul Ioan Casian în Convorbiri duhovniceşti, PSB 57).

"Discernământul duhovnicesc este ochiul şi luminătorul trupului" (Matei 6-22)

"Celui ce nu știe să deosebească binele de rău, nu-i este îngăduit de-a judeca pe cei buni sau pe cei răi. Căci bun este omul care cunoaște pe Dumnezeu."

"Dintre toate armele creştinului, una singură are putere să treacă peste toate cursele vrăjmaşului şi aceasta este smerenia "

"Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea. Căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-i urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte."

"Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi sufletul fără puterea minţii este nelucrător şi nu poate moşteni pe Dumnezeu."

"Cel ce poate îmblânzi pe cei neînvăţaţi, ca să iubească învăţătura şi îndreptarea, făcător de om trebuie să se numească. Asemenea şi aceia care îndreaptă pe cei desfrânaţi către petrecerea virtuoasă şi plăcută lui Dumnezeu, ca unii ce schimbă alcătuirea oamenilor. Căci blândeţea şi înfrânarea este fericire şi nădejde bună pentru sufletul oamenilor."

"Iată semnele după care se cunoaşte un suflet raţional şi virtuos: privirea, mersul, glasul, râsul, ocupaţiile şi întâlnirile cu oamenii. Căci toate acestea se îndreptă spre tot mai multă cuviinţă. Mintea lor cea iubitoare de Dumnezeu li se face străjer treaz şi închide intrarea patimilor şi a ruşinoaselor aduceri aminte."

"Omul bun şi iubitor de Dumnezeu nu mustră pe oameni pentru rele când sunt de faţă; iar în dos nu-i bârfeşte. Dar nici celor ce încearcă să-i grăiască de rău nu le îngăduie." "Moartea, de o va avea omul în minte, nemurire este; iar neavând-o în minte, moarte îi este. Dar nu de moarte trebuie să ne temem, ci de pierderea sufletului, care este necunoştinţa de Dumnezeu. Aceasta este primejdioasă sufletului."

"Cei ce nu sunt mulţumiţi cu cele ce le au la îndemnă pentru trai, ci poftesc la mai mult, se fac robi patimilor, care apoi tulbură sufletul şi îi insuflă gânduri şi închipuiri că cele ce le au sunt rele. Şi după cum hainele mai mari mai mari decât măsura împiedică la mişcare pe cei ce se luptă, aşa şi dorinţa avuţiei peste măsură împiedică sufletele să lupte sau să se mântuiască."

"Cel bogat şi de neam ales, dar fără îndrumarea duhovnicească şi fără curăţia vieţii, nefericit este în ochii care cugetă drept, precum fericit este săracul şi robul după soartă, dar împodobit cu învăţătură şi virtute. Căci după cum străinii rătăcesc drumurile aşa şi cei ce nu grijesc de viaţa cea virtuoasă, se rătăcesc şi se pierd, amăgindu-se de poftă."

"Nu se cuvine ca sufletul raţional şi luptător să se sperie şi să se înfricoşeze îndată de patimile care vin asupra lui, ca nu cumva să fie batjocorit de draci, ca fricos. Căci tulburat de nălucirile lumeşti sufletul îşi iese din limanul său. Să ştim că virtuţile noastre sufleteşti ni se fac înaintemergătoare ale bunurilor veşnice, iar păcatele de bunăvoie pricini ale muncilor."

"Mintea vede toate, chiar şi cele din Ceruri. Şi nimic nu o întunecă fără numai păcatul. Prin urmare celui curat nimic nu-i este neînţeles, iar cuvântului său nimic nu-i este cu neputinţă de exprimat."

"Precum trupul fără suflet este mort, aşa şi sufletul fără puterea minţii este nelucrător şi nu poate moşteni pe Dumnezeu."

"Fă bine celui ce te nedreptăţeşte şi-ţi vei face prieten pe Dumnezeu. Nu grăi de rău pe vrăjmaşul tău către nimeni. Deprinde-te cu dragostea, cu neprihănirea, cu răbdarea, cu înfrânarea şi cu cele asemenea. Căci aceasta este cunoştinţa de Dumnezeu: să-i urmezi Lui cu smerită cugetare şi printr-unele ca acestea. Iar lucrarea aceasta nu este a celor de rând, ci a sufletului care are minte." (Filocalia).

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare este sărbătorit de Biserica Ortodoxă pe data de 17 ianuarie.

Sfântul Cuvios Antonie cel Mare s-a născut în Egiptul de Sus, în anul 251, într-o familie bogată.

La 20 de ani, după moartea părinţilor, a renunţat la avere. S-a făcut pustnic, vieţuind lângă sihaştrii, care îşi aveau chiliile în apropierea satului său. După 35 de ani a plecat în pustia Egiptului. Aici a trăit 20 de ani în singurătate, în post şi rugăciune.