Aceea îi pocăință, când plânge inima în mine - aceea e pocăință! Dar dacă eu fac metanii, citesc la Psaltire și mintea cine știe pe unde e, aceea nu-i pocăință.

Pocăință e: cu lacrimi să te culci, cu lacrimi să te scoli, obosit să te culci, obosit să te scoli.

Aceste nevoințe pe care le-am spus acum foarte mult ajută pe aceia care sunt în luptă trupească, sunt tineri și vor să biruie patimile sufletești și trupești, iar după ce le-au biruit, atunci numai lucrarea aceasta - toată lupta ta ți-o retragi numai la minte.

De nevoința minții nu suntem scutiți până la mormânt. Numai așa suntem scutiți de nevoința minții - dacă Duhul Sfânt ți-a luat rugăciunea și ți-a luat sufletul, atunci nu mai este nevoință, atunci sunt clipe de odihnă, numai te bucuri de slava Lui Dumnezeu. - (Părintele Proclu Nicău)

Vedeți și - Impresionant! Vedenia pr. Proclu despre sfințenia pr. Iustin Pârvu