<< Într-o zi eram foarte obosit și disperat, mă întrebam ce fel de pustnic sunt. În acea zi trecuseră pe acolo peste o sută de oameni. Nu mai știam nici ce sfânt trebuie să sărbătorim a doua zi.>>
Descumpănit și simțindu-se disperat, s-a așezat jos, cu lacrimi în ochi. Dintr-o dată, când era în această stare, a observat un preot înalt care stătea în ușa chiliei sale. Străinul i-a spus:
<< Bună ziua, Părinte!>> Părintele Paisie a fost surprins și l-a întrebat pe vizitatorul neașteptat: <
<< Sunt Sfântul Mucenic Lucian și mâine numele meu va fi cinstit de Biserică. Pentru că nu puteai să-ți amintești ce sfânt este sărbătorit mâine, am venit în persoană să-ți aduc aminte. Am fost rugat să-ți spun să nu-ți pierzi cumpătul. Trebuie să continui să-i ajuți pe semenii tăi aflați în nevoi. Este voia Domnului!>>"
(Mărturii despre Sf. Părinte Paisie Aghioritul, în cartea " Muntele tăcerii" , de Kyriacos Markides)
Cititi si - Ce le-a spus Sf. Paisie Aghioritul unor catolici care doreau să se roage împreună cu el
Citește și articolul - Diferența dintre ortodocși, catolici și protestanți. Sf. Paisie Aghioritul, exemplu simplu și clar: Vezi această casă?
Pe Stareţul Paisie l-am cunoscut în anul 1969. Eram un grup de studenţi şi am vizitat Sfântul Munte în Săptămâna Luminată.
În vremea aceea Stareţul locuia la Chilia „Cinstita Cruce” de lângă Mănăstirea Stavronikita. L-am vizitat acolo şi, aşa cum stăteam, unul dintre noi, care îl cunoştea, i-a spus:
– Gheronda, spune-ne ceva!
– Ce să vă spun, măi copile? Eu sunt un nimic. Ce puteţi lua de la mine?
A doua oară când am vizitat Sfântul Munte, am mers din nou la Stareţ. Chilia lui era aşezată într-un loc, pe care, dacă nu-l ştiai, nu puteai s-o afli.