”Trebuie să înțelegem că lumea din jurul nostru rareori ajută și de cele mai multe ori stânjeneste educarea copilului în adevăratul spirit ortodox. Trebuie să fim pregătiți în fiecare zi să răspundem influenței lumii prin principiile unei educații creștine sănătoase.

Aceasta înseamnă că ceea ce învață un copil la școală trebuie verificat și corectat în mod constant acasă.

El poate fi învățat abilități și fapte utile, deși multe școli din America de astăzi eșuează lamentabil chiar și la asta; Mulți profesori de școală ne spun că tot ce pot face este să țină copiii în ordine în clasă fără măcar să-i învețe nimic (n.red. se aplică și nouă, celor din România?), dar chiar și dacă primește doar atât, învață și multe atitudini și filosofii greșite.

Din casă și din Biserică trebuie să vină atitudinile de bază ale copilului, apoi din școală

Atitudinile de bază a copilului față de literatură, muzică, istorie, artă, filozofie, chiar știință și, bineînțeles, viața și religia — trebuie să vină în primul rând din casă și din Biserică nu de la școală, căci școala vă va oferi toate acestea amestecate cu filozofia modernă.

Educația publică este în cel mai bun caz agnostică și, în cel mai rău caz, atee sau anti-religioasă

În caz contrar, copilul este obligat să fie prost educat în lumea de astăzi, unde educația publică este în cel mai bun caz agnostică și, în cel mai rău caz, atee sau anti-religioasă.

Desigur, în Uniunea Sovietică toate acestea sunt impuse copilului, adică fără religie în școli, dar cu un program activ de a face copilul un ateu.

Părinții trebuie să știe exact ce li se învață copiilor lor în cursurile de educație, care sunt aproape universale astăzi în școlile americane, și să-l corecteze acasă, nu doar printr-o atitudine sinceră față de acest subiect (un lucru foarte rar în societatea americană), dar și printr-o expunere clară a aspectului moral al acesteia, care este total absent în învățământul public.

Părinții trebuie să știe exact ce fel de muzică ascultă copiii, la ce filme se uită...

Părinții trebuie să știe exact ce fel de muzică ascultă copiii lor, ce este în filmele pe care le văd (ascultând și văzând împreună cu ei atunci când este necesar), la ce fel de limbă sunt expuși și ce fel de limbaj folosesc și să ofere atitudinea creștină față de toate acestea.

Televiziunea/televizorul – în gospodăriile în care nu există suficient curaj ''să-l arunce pe fereastră'' – trebuie să fie strict controlată și supravegheată pentru a evita efectele otrăvitoare ale acestei mașini care a devenit principalul educator al atitudinilor și ideilor anti-creștine chiar în casă, în special celor tineri.

Vorbesc despre creșterea copiilor pentru că o dată ce la un copil s-au format atitudini greșite, sarcina de a-i oferi o educație creștină devine de două ori dificilă.

Dar nu numai copiii, ci toți suntem cei care ne confruntăm cu lumea care încearcă să ne formeze în anti-creștinism, prin intermediul școlilor, televiziunii, filmelor, muzicii populare și a tuturor celorlalte influențe care ating noi, mai ales în marile orașe.

Cum ni se pregătește o ”educație” în ateism

Trebuie să fim conștienți de faptul că ceea ce ne lovește are un anumit ritm, un anume mesaj pe care să ni-l transmită, acest mesaj de închinare a sinelui, de relaxare, de eliberare, de a te distra, de a renunța la orice gând despre lumea cealaltă, sub diferite forme, fie că este muzical, fie în filme, televiziune sau ceea ce se predă în școli, felul în care sunt subliniate subiectele, felul în care este oferit fundalul și orice altceva; există un lucru anume care ni se dă. Este de fapt o educație în ateism.

Copilul care a fost expus încă din primii ani la...

Copilul care a fost expus încă din primii ani la muzica clasică bună și și-a văzut sufletul dezvoltat de ea, nu va fi nici pe departe la fel de tentat de ritmul brut și mesajul rock-ului și a altor forme contemporane de pseudo-muzică ca cineva care a crescut fără educație muzicală.

O astfel de educație muzicală, după cum au spus mai mulți dintre bătrânii Optinei, rafinează sufletul și îl pregătește pentru primirea vieții religioase.

Copilul care a fost educat în literatură și poezie bună și le-a simțit efectul în propriul suflet – adică s-a bucurat cu adevărat de ele –, nu va deveni ușor dependent de filmele și programele de televiziune contemporane și romanele ieftine care devastează sufletul si ia-l de pe calea creștină.

Copilul care a învățat să vadă frumusețea în pictura și sculptura clasică nu va fi cu ușurință atras de perversitatea artei contemporane și nici nu va fi atras de produsele stridente ale publicității și pornografiei moderne.

Copilul care știe ceva despre istoria lumii, mai ales în vremurile creștine...

Copilul care știe ceva despre istoria lumii, mai ales în vremurile creștine, cum au trăit și gândit alți oameni, în ce greșeli și capcane au căzut îndepărtându-se de Dumnezeu și de poruncile Lui — vor discerne viața și filosofia timpurilor noastre și nu vor fi înclinați să urmeze o filozofie sau un mod de viață nou pe care îl întâlnesc.

Una dintre problemele de bază cu care se confruntă astăzi educația copiilor este că în școli nu le mai este dat simțul istoriei.

Periculos și fatal să privezi un copil de simțul istoriei. Acest simț al istoriei este un lucru foarte important care ar trebui comunicat copiilor

Este un lucru periculos și fatal să privezi un copil de simțul istoriei. Înseamnă că nu are capacitatea de a lua exemple de la oamenii care au trăit în trecut. Și de fapt, istoria se repetă în mod constant.

Odată ce vezi asta, devine interesant cum au răspuns oamenii la probleme, cum au pățit oameni care au mers împotriva Lui Dumnezeu și ce efecte au rezultat din asta, și cum oamenii și-au schimbat viața și au dat un exemplu care este trăit până în vremurile noastre. Acest simț al istoriei este un lucru foarte important care ar trebui comunicat copiilor.

Unul care este convertit la ortodoxie direct din cultura „rock” și, în general, oricine crede că poate combina Ortodoxia cu acest tip de cultură – are de parcurs multă suferință și un drum dificil în viață înainte de a deveni un creștin ortodox cu adevărat serios, care este capabil să-și transmită credința altora.

Fără această conștientizare, părinții ortodocși își vor crește copiii pentru a fi devorați de lumea contemporană.

(...) Tot ceea ce este bun în lume, dacă suntem suficient de înțelepți să-l vedem, arată spre Dumnezeu și către Ortodoxie și trebuie să ne folosim de el.” - Părintele Serafim Rose, despre educația copiilor

Părintele Serafim Rose (13 august 1934, San Diego – 2 septembrie 1982, Platina) a fost un ieromonah (preot călugăr) ortodox american, unul din marii mărturisitori și apologeți ai Ortodoxiei. A aparținut de Biserica Ortodoxă Rusă din afara Rusiei!