''Pacienta Sfântului Ioan Rusu. Minunile sunt pentru cei necredincioși. Prima oară vor zice: coincidență. Apoi, coincidențele se vor tot succede... La nașterea fiului meu mai mic s-a întâmplat ceva...
Sarcina fusese cu probleme mari. Recomandarea tuturor medicilor era avortul. Fătul a crescut lângă un fibrom și pericolul mic era ca fibromul să elimine sarcina, iar pericolul mare era ca fibromul să oprească din evoluție un organ al fătului.
Mi s-au expus acestea cu punct și virgulă, dar am ales să merg înainte. M-am rugat mult la sf. Ioan Rusul. Am ajuns, gravidă fiind, și la moaștele sale din Grecia. În luna a 4-a am făcut o iminență de avort cu dureri sfâșietoare.
Parcă zeci de membrane se rupeau în mine. Am zis: asta a fost. Îl voi pierde. Dar, nu. În luna a 7-a, o alta. Mă așteptam la cezariană. Doctorul Onofriescu mi-a băgat antispastice pe venă și a zis să am răbdare. Era supărat că nu îl ascultasem.
Copilul s-a născut la 8 luni. Se spune că nu e viabil. Povești. Prof Onofriescu se aștepta la ce e mai rău... un copil malformat, sau siamez cu fibromul,... i-a zis mamei că eu s-ar putea să nu supraviețuiesc... în fine, caz greu.
Fibromul era mai mare decât capul copilului, dar o primă minune se întâmplase. Uterul se sucise în formă de infinit. Într-o parte era copilul, într-alta fibromul. Copilul era perfect sănătos.
În ziua nașterii, în sala de operație a venit un doctor tânăr, care l-a ajutat pe profesor. Tot acel doctor - îmi amintesc perfect fizionomia lui - a venit în salon după naștere, cu pruncul în brațe, mi l-a arătat și mi-a zis: Uite ce avem aici!
Era luminos și îl simțeam foarte apropiat. Apoi a dispărut. L-am căutat după câteva zile, când m-am mai refăcut după operație, să îi mulțumesc.
Dr Onofriescu a zis că nu îl știe, rezidenții care mă pansau nu îl cunoșteau... Am întrebat în tot spitalul. Medic neonatolog, tânăr, înalt... Spitalul Cuza Vodă are două doamne neonatolog... mai în vârstă.
Niciun tânăr... Toți își aminteau că a fost la nașterea mea, dar nimeni nu-l știa. Cum de ați permis să intre un necunoscut în sala de operație? l-am întrebat pe profesor.
Nu mi-a răspuns. Menționez : Onofriescu era directorul spitalului și nu intra o muscă fără știrea lui.
Nici înainte, nici după naștere, nimeni nu l-a mai văzut. A rămas nerăsplătit. Avea chipul icoanei acesteia, halat verde, deschis la guler... i-am recunoscut chiar și mâinile, pe care le-am atins, pentru că țineau bebelușul meu... Prof. Dr. Ema Macovei.''
Vedeți în continuare mai multe link-uri cu articole