Vă invităm să citiți un text emoționant. care ne va pune pe gânduri, al părintelui Ioan Istrati despre ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului și despre ce înseamnă bunătatea și grija față de aproapele nostru.
''Bunătatea e prezența lui Dumnezeu în univers. Ea n-are nevoie de dovezi, camere tv, publicitate, motive, pretexte, rațiuni, căci e Logosul veșnic prezent și lucrător în oameni. Ea se revarsă firesc, că un izvor de lumină. E un dor de bucuria celuilalt, un suspin după unirea cu Dumnezeu.
Anu trecut, eram la un hram în județul Constanța. După Liturghia înălțătoare, cu sobor de preoți prezidat de Ips Teodosie, a urmat masa, sub un cort de campanie. Tot felul de bunătăți au fost aduse ca aperitiv. Preoții și credincioșii s-au aruncat pe păstrămuri, cașcavaluri și foietaje. Era un zumzet plăcut de vorbe, furculițe și farfurii.
Toți erau cu gurile pline, mai ales că slujba durase mult, a la Ips Teodosie, care nu sare nicio virgulă niciodată. În vremea asta, în capul mesei, părintele arhiepiscop decojea tacticos un măr. L-a bibilit preț de vreo zece minute. Preoții se întindeau peste masă, să prindă ultimele bucăți de grozăvii, numai el mesteca încet o bucățică de măr.
Deodată, s-a apucat să pună unele peste altele, felii de pâine, pastramă și cașcaval, și tot așa. Făcuse un turn de vreo douăzeci de cm. Lângă mine, un mâncău comenta cu gura plină: poate le ia acasă. Face provizii. Ce foame are. Unii zâmbeau la arătarea din farfuria ierarhului. Le pune la pachet.
Părintele ierarh s-a ridicat ușor, a luat turnul cu aperitive și s-a dus lângă un gard de lemn, unde vreo șapte copii necăjiți se zgâiau la adunătura de mâncăi. Unul avea o geacă cu cinci numere mai mare. Nimeni nu îi observase, în goana după bunătăți, numai Ips simțise foamea lor, privirea lor în gol, contemplând în zadar minunile de pe mese.
S-a apucat și le-a dat la toți copilașii câte un sandviș. Auzeam cum chiuie de bucurie. Și-au băgat colții în bunătăți. Ips s-a întors la masă, cu ochii umezi. Mi-a zis în șoaptă: acuma m-am săturat și eu.'', a scris părintele Ioan Istrati pe pagina sa de Facebook.
Citește și articolul următor, de data aceasta o întâmplare hazlie: Pr. Ioan Istrati, întâmplare hazlie cu ÎPS Teodosie: Aha, deci, tu ai fost!
'Vă povestesc o întâmplare hazlie. La o slujbă mare de ziua Înaltpreasfințitului Teodosie, acum vreo cinci ani, veniseră zeci de preoți, ierarhi, diaconi. La sfârșitul Liturghiei, după Împărtășirea cu Dumnezeu, tradiția de multe secole e ca ierarhul să guste câteva boabe de anaforă, un păhărel de aghiasmă și unul de vin roșu.
Protodiaconul pregătise frumos o tavă cu un bol mic de anaforă și două păhărele de argint, cu aghiasmă și vin, pentru ierarh. Eu, cum mă știți, mai șugubăț și zăpăcit, după împărtășire, văd păhărelul de argint cu vin. Uau, ce frumos păhărel. Și îl dau peste cap. Vine protodiaconul să ia tava să o ducă Înaltului.
Păhărelul gol. S-a învinețit de mânie. A șoptit furios: cine a băut vinul Înaltului? Ăla eu, ăla eu... Se întoarce spre mine. Părinte profesor. Eu: nu știu nimic. Ba da, că mirosiți a vin. Da eu, da, că m-am împărtășit. Apare și Îps Teodosie. Gustă anafora. Protodiaconul Ioan îi zice: iertare, un părinte de aici a băut vinul.
IPS Teodosie a zâmbit, a dat din cap și a zis cuvintele lui Hristos: puteți să beți paharul pe care îl voi bea eu? Iertați-l părinte diacon. I-o fi fost poftă. Azi, după cinci ani, m-am spovedit Înaltului și protodiaconului. Și-au adus aminte, zâmbind. Ahaa, deci tu ai fost.
Tot azi, de ziua Înaltpreasfințitului Teodosie, ierarhul mi-a dat Crucea Sfântului Apostol Andrei, cea mai înaltă distincție a eparhiei, complet nemeritat. Doar din iubirea enormă care îl umple neîncetat. Întru mulți ani, Părinte!', a scris părintele Ioan Istrati, pe pagina sa de Facebook, cu ceva vreme în urmă.