Intrarea Maicii Domnului în Biserică sau Vovidenia este sărbătorită de credincioși pe data de 21 noiembrie. Intrarea Maicii Domnului în Biserică este prima mare sărbătoare din postul Crăciunului 2024.
Cu o zi înainte, pe 20 noiembrie, este Înainteprăznuirea Intrării în Biserică a Maicii Domnului. Mai jos, în articol, găsiți un text de luat aminte al părintelui Ioan Istrati, pe care vă îndemnăm să îl citiți cu atenție!
Maica Domnului a fost adusă în templul din Ierusalim, la vârsta de trei ani, potrivit făgăduinţei Sfinţilor şi Drepţilor săi Părinţi, Ioachim şi Ana, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută.
"Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi, Ioachim şi Ana, şi-au adus aminte de făgăduinţa lor, ca să dea în dar lui Dumnezeu pe cea născută. Deci, au voit a împlini cu fapta ceea ce făgăduiseră cu cuvântul.
Chemând toate rudeniile din Nazaret unde vieţuiau, rudenii care erau de neam împărătesc şi arhieresc, căci însuşi dreptul Ioachim era de neam împărătesc, iar soţia lui, Sfânta Ana, era de neam arhieresc; şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară Maria cu podoabă împărătească". (Vieţile Sfinţilor)
Şi, pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstita şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile.
Ajungând la Ierusalim, au dus în biserica zidită pe Curata Fecioară Maria, 'Biserica' lui Dumnezeu cea însufleţită. S-a adunat atunci tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc împodobită cu atâta slavă şi cu multă lumină.
"Şi nu numai cetăţenii de jos ai Ierusalimului, ci şi cei de sus, adică sfinţii îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita ducere a Preacuratei Fecioare Maria". (Vieţile Sfinţilor)
"Erau acolo, după cum scrie Sfântul Ieronim, cincisprezece trepte la intrarea în biserică, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă.
Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o.
Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită". (Vieţile Sfinţilor)
La templu, Sfânta Fecioară a fost întâmpinată de preoţi între care era şi arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul. Prin puterea harului, el a recunoscut lucrarea lui Dumnezeu; a dus copila în Sfânta Sfintelor, locul cel mai sfânt al templului unde, o dată pe an, numai arhiereului îi era îngăduit să intre.
Acolo i-a dat arhiereul Zaharia Preacuratei Fecioare loc de rugăciune. Căci celorlalte fecioare, care, de asemeni, erau aduse pentru slujbă în biserica Domnului până la o anumită vârsta, le era dat loc de rugăciune, după mărturia Sfântului Chiril Alexandrinul şi a lui Grigore de Nissa, între biserică şi altar. Şi în niciun caz nu era posibil ca vreuna din aceste fecioare să îndrăznească să se apropie de altar, pentru că erau oprite de arhiereu.
Zaharia, martor fiind al vieţii pe care Sfânta Fecioară o avea, era uimit şi cutremurat de vederea îngerilor care-i slujeau Fecioarei şi fericea casa lui Israel "din care a odrăslit o vlăstară ca aceasta".
"Biserica Ierusalimului - cea zidită de Solomon, iar după pustiire, înnoită de Zorobabel -, avea multe locaşuri de locuinţă", aici "în locaşul fecioarelor, precum s-a zis, a fost dată prunca cea de trei ani, Preacurata Fecioară Maria, fiind orânduite pe lângă dânsa fecioare mai bătrâne cu anii, iscusite în Sfânta Scriptură şi în lucrul mâinilor, pentru ca din copilărie să se deprindă dumnezeiasca pruncă şi cu Scriptura şi cu lucrul mâinilor.
Apoi o cercetau pe ea Sfinţii ei Părinţi Ioachim şi Ana, iar mai vârtos Sfânta Ana, ca o maică mergea adeseori să vadă pe fiica sa şi o învăţa pe dânsa. Astfel, a învăţat degrabă Scriptura Legii vechi desăvârşit, după mărturia Sfântului Ambrozie şi a lui Gheorghe istoricul, şi nu numai Scriptura, ci şi lucrul mâinilor l-a deprins bine, precum zice despre dânsa Sfântul Epifanie: 'Fecioara era ascuţită la minte şi iubitoare de învăţătură şi nu numai Sfânta Scriptură învăţa, ci şi toarcerea lânii şi a inului şi la cusături cu mătase se îndeletnicea'.
Pentru priceperea sa cea bună, era tuturor mirare şi lucra mai vârtos acele lucruri ce puteau să fie de trebuinţă preoţilor la slujba Bisericii; încât mai pe urmă, pe vremea Fiului ei, putea să se hrănească cu cinste. Pentru că chiar hitonul cel necusut, adică cămaşa pentru care s-a tras sorţ când Domnul era răstignit pe cruce, a fost ţesut de Fecioara Maria, cu mâinile ei". (Vieţile Sfinţilor)
Maica Domnului a rămas la templu 12 ani, iar după trecerea acestor ani, a fost dată în grija bătrânului Iosif, pentru a păzi în continuare curăţia şi sfinţenia vieţii ei. (sursă: vol. "Vieţile Sfinţilor")
Textul părintelui Ioan Istrati
''Intrarea în Biserică a Maicii Domnului este un praznic de har, adică un ospăţ ceresc din iubirea lui Dumnezeu dăruită prin Prunca cea mai aleasă a umanităţii, cea care a semănat atât de mult cu Dumnezeu prin rugăciune şi curăţie, încât Dumnezeu a ales să semene cu ea la trup şi la personalitate.
La o vârstă de trei ani, când pruncia preacurată a Fecioarei se împleteşte cu înţelepciunea alegerii de har şi cu neamul sfinţit prin jertfă preacurată, Maria pleacă de la părinţii ei pentru a se întâlni cu Dumnezeu.
Slujeşte în Templu împreună cu fecioarele, se sfinţeşte cu lumină de sus, atinge cerurile în rugăciune, vorbeşte cu arhanghelul Gavriil, îşi păstrează vasul preacurat al fecioriei pentru a-L primi pe Dumnezeu în ea.
Fiica lui Dumnezeu a ascultat şi a văzut Crucea veacurilor răstignită în ea şi a uitat pe poporul ei şi casa părinţilor ei pentru a deveni mamă neamului omenesc şi lui Dumnezeu deopotrivă.
Mâinile ei s-au deprins să mângâie pe Dumnezeu, sânul ei preacurat s-a pregătit să hrănească pe Hrănitorul făpturii, ochii ei s-au deprins printre lacrimi să îl privească pe Dumnezeu.
În ea raţiunile fireşti ale umanităţii s-au unit cu Raţiunea cea veşnică a lui Dumnezeu, mintea ei preacurată şi înmiresmată de feciorie s-a unit cu Logosul, cu Mintea veşniciei dăruite Tatălui în iubire.
Prin intrarea în Biserică a Maicii Domnului umanitatea îşi atinge apogeul fiinţial. Oamenii uimiţi şi străpunşi de moarte încep să simtă pe Dumnezeu cel străpuns de viaţă apropiindu-Se de pământ.
Intrarea în Biserică îi învaţă pe oameni că Dumnezeu nu vine invitat, o dată pe an în Sfânta Sfintelor, de undeva de departe, din exterior, ci se ascunde sfielnic în om, pătrunde în umanitate, creşte în univers printre lacrimi şi jertfă de sine, este accesibil din interior, din fântâna lăuntrică a inimii.
Dumnezeu este mai aproape de om decât a crezut el vreodată, e aici, crescând smerit în pântecele firav al Fecioarei, vulnerabil la toate durerile lumii, gată să moară şi să dăruiască viaţă.
Printre lacrimile grele ale lumii, o pruncă mai uşoară decât un fulg, dar mai desfătată decât cerurile, pătrunde în inima umanităţii împreună cu Hristos, care o aştepta de o veşnicie să se plămădească pentru a Se plămădi ca Om din ea.
Şi de acolo, din altarul tăcut al Ierusalimului, Sfânta Sfintelor se arată pe sine vie, rugătoare, mlădioasă în smerenie, gata să nască pe Dumnezeu.
De acolo, din tihna templului, prunca în care încape Dumnezeu, ascultă atentă durerile umanităţii, îngroapă suferinţele lumii în cerurile sufletului ei şi se clădeşte pe sine Biserică sfinţită şi rai cuvântător.
În Sfânta Sfintelor, Preasfânta a văzut Chivotul Legii, ea Chivotul preacurat în care a încăput Legea cea vie şi veşnică a Iubirii: „Binecuvântat eşti Doamne, Tu şi chivotul sfinţirii Tale”.
A văzut năstrapa cea cu mană, ea, hrănitoarea a toată făptura cu Pâinea cea care s-a coborât din cer şi dă viaţă Lumii: Euharistia cerurilor, Trupul Fiului lui Dumnezeu.
A văzut Toiagul lui Aaron care a odrăslit, ea care din adâncul fecioriei a născut Prunc, îndreptarea neamurilor, Împărăteasa cerului şi Maica Preoţiei Bisericii.
A văzut apoi Masa Punerii Înainte, pregătindu-se să devină Masa euharistică a harului, din trupul căreia s-a conceput Trupul lui Dumnezeu.
Oameni buni, sfinţii bunici ai lui Dumnezeu au adus-o pe Prunca Maria în Biserica lui Dumnezeu. Aduceţi-vă copiii la Biserică, pentru a deveni oameni-biserică, primitori de Dumnezeu şi iubitori de oameni.
Învăţaţi-i cu Liturghia pentru ca să înveţe fundamentul liturgic al universului. Împărtăşiţi-i des, pentru a se antrena pentru Euharistia cea veşnică.
Aduceţi-i la pomenirile morţilor ca să aibă cine se ruga pentru voi când trupurile voastre vor fi ţărână. Învăţaţi-i să facă milostenie, ca să moştenească Raiul celor milostivi. Învăţaţi-i să se roage înainte de somn, ca să poată să treacă prin noaptea adâncă a lumii'', text scris de părintele Ioan Istrati, pe contul său de Facebook
Citiți și - Nu, nu scrieți degeaba, părinte Ioan Istrati! Mărturie emoționantă, grăitoare!