''Ce se întâmplă cu copii noștri? Mă uitam îngrijorat la toate manifestările aste ,, culturale "din anii trecuți de la Cluj (untold) Constanța (neversea) și recent de la Costinești( beach please) Cu tristețe... desigur.
Și totuși Biserica se preocupă, încerca să combată toată urâciunea asta, satanizarea sau demonizarea asta în masă a tinerilor prin diferite programe, cateheze, întâlniri I. T. O... așa cum poate ea însă se pare că nu este suficient...
Un rol foarte important îl are familia! Ce se întâmplă în zilele noastre și la școală iarăși nu este suficient...
Unde e profu’ de la clasă?
De când s-a pomenit, dascălul a instruit elevii. Dar istoria este în cărți și realitatea bate filmul, așa că nici dascălul nu mai e dascăl, ci crescător de copii.
Aproape jumătate din ceea ce se preda înainte s-a pierdut undeva între sunetul clopoțelului și ora de la clasă.
Peste noapte i s-a luat menirea.
Studiile nu-l mai ajută mai deloc. Rămân doar niște cunoștințe învățate pe de și fără rost. Realitatea din clasă și dinafara ei i-au înghițit ambițiile pentru că pe băncile școlii au apărut generațiile Minecraft, Fortnite Snapchat și Instagram, urmașii copiilor Google, Facebook și WhatsApp.
Și voi vă așteptați să aveți icoane nemișcate în băncuțe timp de vreo 6-7 ore? Lor cărora retina li s-a obișnuit cu zeci de imagini mișcătoare pe minut? Ei care sunt ,,multitasking” de la onorabila vârstă de două luni?
Continuați să visați, dragii mei. Capacitatea lor de a rămâne concentrați la oră nu mai sare de cinci minute. Și restul de 45, unde se duc? Pe apa Sâmbetei !
Adică nu... Sunt bine investite în: practicarea salutului de dimineața care se uită, ca prin minune, în restul zilei, pusul mâinii la gură la căscat să nu înghițim pe Doamna’, prelucrarea anevoioasă a înjurăturilor în cuvinte pronunțabile, depunerea de eforturi supraomenești de convingere să se ducă mai devreme seara la culcare,
nu la 24:00 și plus, lupta seculară cu lipsa lucrurilor de școală necesare, ore de răspuns la mesaje inutile ale părinților trimise pe WhatsApp, arbitru de box în pauze, despărțitor și încasator de pumni, martor al acceselor de furie oprimată, a crizelor nestăpânite, a trântitului la pământ cu cărți, creioane și uneori cu bănci, …hai că mă opresc aici că au trecut și cele 45 de minute.
Unde este predarea? Păi acolo, în cele cinci minute și printre cele 45 de învățare ai celor 7 ani de acasă. Când cei 7 s-au făcut 10, 13, 14, procesul e de durată, dacă se mai poate face ceva. Mai târziu poate fi prea târziu.
Crescătorul de copii este noul dascăl al lumii de azi. El lucrează cu ,, materialul ” care i se înmânează de către părinți. Dacă acela este de calitate, iese un diamant minunat. Dacă i se dă un material brut, el va trebui să își timp din instrucție, să-l poată șlefui cât de cât pentru a-l aduce la o formă acceptabilă.
Până la urmă școala asta este o treabă comună. Fiecare are ceva de făcut acolo. De la intrarea în ea și până la absolvire.
Educația începe acasă! Nu poți da vina pe școală că nu ți - a învățat copilul ceea ce nu l-ai învățat tu. 😪
„Mintea copilului este asemenea unei table curate. Dacă scrii pe ea lucruri bune, ele vor rămâne. Dacă scrii lucruri rele, acelea vor stărui.” Așa zicea Sfântul Ioan Gură de Aur.
Nu neglijaţi dezrădăcinarea din inimile de copii a neghinelor păcatelor, a gândurilor viclene şi hulitoare, a obiceiurilor, aplecărilor şi patimilor păcătoase;
Vrăjmaşul şi trupul păcătos nu îi cruţă nici pe copii; înfăţişaţi-le copiilor toate primejdiile cu care păcatele ne pândesc în calea vieţii, nu ascundeți de ei păcatele, ca nu cumva, din neştiinţă şi nepăsare, să se întărească în deprinderile şi împătimirile păcătoase, care cresc şi rodesc pe măsură ce copiii înaintează în vârstă.
Fraților, aduceți copilașii la Biserică, nu-i creșteți doar cu mâncare și bani... Vor veni zile în care vor uita de voi, vă vor jigni, vă vor scoate din propriile case, nu-i veți mai recunoaște, și vă veți întreba ,,cu ce am greșit Doamne"?
Împărtășiti- i cu Trupul și Sângele Domnului cât mai des posibil, chiar săptămânal dacă se poate (până la șapte ani) mergeți la Sfânta Liturghie cu ei, lăsați - i să alerge pe afară în jurul Bisericii (fiind mici nu rezistă mai mult în biserică ) aduceți - i să asculte o cântare duhovnicească, să privească sfinții din icoane... să simte mirosul de tămâie, de crin...
Educați copiii crestineste ! Nu-i lăsați abandonați în fața televizorului... Nu lăsați să vi-i educe cei care stăpânesc televiziunile ,internetul ...
Nu - i lăsați la concerte sau acolo... unde vorba părintelui Ioan ,, luminile de rai ale Liturghiei sunt tot mai firave într-o lume guvernată de focuri enorme, unde zeci de mii de oameni slăvesc întunericul" - texte scrise de părintele Teodor Ciurariu, pe contul său de Facebook.