Controversatul artist de muzică rock heavy metal Ozzy Osbourne, acuzat de ocultism și mesaje explicit sataniste în melodiile sale, a murit. Ozzy Osbourne suferea de boala Parkinson și a susținut recent un concert de adio, în același stil neadecvat, din punct de vedere ortodox.
Din capul locului spunem că acest articol abordează moartea lui Ozzy Osbourn,e strict din punct de vedere duhovnicesc, respectiv opera și mesajele vădit anti-creștine transmise de acesta, nu persoana în sine Ozzy Osbourne.
Acest articol nu analizează păcatele sale personale, ci mesajele anti-creștine, ereziile propagate de acesta, care au intoxicat sufletele a multor persoane care i-au ascultat piesele.
Articolul punctează ce pericole reale pot aduce, pentru sufletul unui creștin ortodox, dacă sunt ascultate melodiile sale explicit sataniste, printre care amintim doar ”Straight to hell”, adica ”Direct în iad”. Nu mai intrăm în alte detalii.
Când a fost numit Ozzy Osbourne ”Prințul Întunericului”? Cum și-a speriat tinerele fane cu ”Diabolus in musica”
În timpul unui interviu din anul 2016 pentru New Musical Express, Osbourne numea piesa „Black Sabbath” din anul 1970 a trupei Black Sabbath ca fiind „cel mai înfricoșător cântec scris vreodată”.
El a amintit că acordurile de început, cunoscute sub numele de „Diabolus in musica” sau „Intervalul Diavolului”, le-au speriat pe multe dintre tinerele fane ce se aflau printre spectatorii aflați la concertele lor.
„Credeau că suntem prietenii nenorociți ai lui Satan sau ceva de genul acesta”, zicea amuzat Osbourne. „Atunci a început tot rahatul cu Prințul Întunericului. Când oamenii se entuziasmează că se apropie Halloween-ul în fiecare an, tot ce-mi trece mie prin minte este Ei bine, noi obișnuiam să avem Halloween în fiecare nenorocită de noapte”. (…)
„Însă, până la urmă, este un nume. Nu m-am trezit într-o dimineață și am zis: Știi ceva, o să mă numesc… A început ca o glumă. Și nu mă deranjează, știi? E mai bine așa decât să fiu numit dobitoc”, spunea Osbourne, arătând clar o lipsă de frică de Dumnezeu.
Ce spun Sfinții Părinți despre ce muzică să ascultăm sau să nu ascultăm
De exemplu, Sfântul Ioan de Kronstadt îi sfătuia pe tineri, cu privire la muzica pe care aleg să o asculte, să fie atenţi la urmările pe care aceasta le are asupra sufletului:
„Dacă sunetele aduc linişte în suflet şi sentimente curate, dumnezeieşti, atunci vă puteţi hrăni sufletele ascultându-le. Dacă însă sunetele nasc dorinţe trupeşti, îndepărtaţi-le cu totul şi să nu mai ascultaţi o asemenea muzică“.
Muzica rock foloseşte mesaje anticreştine
Cât de nocivă este muzica rock? Vă oferim un alt răspuns elocvent din partea pr. Ionuţ Gabriel Nastasă în Doxologia, chiar dacă lucrurile sunt clar, dar merită amintite în detaliu.
''Muzica rock, în general, e o muzică satanică. Şi aceasta nu neapărat pentru că o spune unul sau altul, ci analizând-o chiar după criteriile expuse mai-nainte. În primul rând, ceea ce o face demn de respins de către un creştin sunt mesajele anticreştine pe care le foloseşte.
Multe genuri ale acestei muzici Îl blasfemiază pe Hristos, cinstindu-l pe satana, nu numai prin text, ci şi prin ţinuta lor, prin vestimentaţie.
Reprezentanţii acestui gen de muzică se folosesc chiar de simboluri creştine, dar nu pentru a le cinsti, ci pentru a le defăima - blasfemiind imaginea răstignirii Mântuitorului, de pildă, prin interpretarea unei melodii răstigniţi pe o cruce din lemn. Un alt simbol folosit de ei este steaua cu cinci colţuri, specifică magiei negre, sau capul de ţap.
Au, în plus, mesaje care îndeamnă la violenţă, la anarhie, la revoltă. Chiar aşa s-a şi născut, de altfel, ca o formă de revoltă împotriva stării de fapt, necompatibilă în viziunea interpretului cu concepţia lui asupra vieţii.
După anii '80, anumite piese ale lor, care conţineau iniţial mesaje de pace, de solidaritate, prin redarea inversă la casetofon sau cd-player, au devenit anticreştine.
Nu numai mesajul textului acestei muzici este de condamnat şi de respins, ci şi muzica în sine. Se folosesc foarte mult chitara electrică, diverse tobe, multe instrumente de percuţie, care creează o imagine sonoră foarte alertă şi cu un ritm tulburător, apăsător, care trezeşte instincte primare.
Aceste ritmuri tribale, ancestrale îl determină pe ascultător sau pe interpret să se manifeste foarte ciudat, să se dezlănţuie într-un mod haotic, dând impresia unui demonizat chiar. Şi aici îmi vine în minte imaginea din Sfânta Evanghelie relatată de Sfântul Evanghelist Marcu, în capitolul 9, versetul 90, cu lunaticul care „se zvârcolea fumegând“.
Luând în calcul aceste aspecte, desprindem că muzica rock nu este recomandată pentru repertoriul creştinului, dimpotrivă, trebuie respinsă.
Acum, sunt unii care spun că un anumit tip de rock, cel care nu se manifestă prin aceste ritmuri, acele melodii care se apropie mai mult de blues-uri, mai liniştite, ar putea fi ascultate.
Cei ancoraţi mai adânc în tradiţia Ortodoxiei le exclud şi pe acestea, considerându-le doar tentante, în vreme ce, în spatele liniştii pe care par că o induc se ascunde, de fapt, lucrarea celui rău care te-ar putea deranja mai târziu, stricându-ţi armonia dintre trup şi suflet.
Eu rămân la îndemnul Sfântului Ioan de Kronstadt, că dacă nu-mi trezeşte pornirile trupeşti pe care să le manifest până la paroxism, le pot asculta pe acestea din urmă, evitând să dăm sentinţe cu caracter absolut''.
Vedeți și - De ce se teme satana și demonii lui? O pildă adevărată ne arată ce trebuie să facem