Acoperământul Maicii Domnului este sărbătoarea rânduită de Biserica Ortodoxă, pe data de 1 octombrie, în amintirea apariției minunate a Maicii Domnului in Biserica din Vlaherne.

În anul 911, în zilele împăratului Leon cel Înțelept (886-912), orașul Constantinopol era asediat. Lumea strânsă în Biserica Vlaherne cerea ajutor Maicii Domnului. Biserica era împodobită fiind spre duminică. Se făcea priveghere de toată noaptea în cinstita biserica a Vlaherne, la data 1 octombrie.

Citește și - Acatistul Sfântului Acoperământ al Maicii Domnului

De față stând mulțimea norodului, fiind ca la patru ceasuri din noapte, Sfântul Andrei, împreună cu ucenicul său, fericitul Epifanie, și-au ridicat ochii în sus și au văzut pe Împărăteasa cerului, pe Acoperitoarea a toată lumea, pe Preasfânta Fecioară Născătoare de Dumnezeu, stând în văzduh și rugându-se.

Și era ea strălucind de lumină ca soarele și acoperind poporul cu cinstitul ei omofor, împreună cu oști cerești și cu mulțimea de sfinți, care în haine albe și în cucernicie stăteau împrejurul ei, dintre care doi erau mai aleși:

Sfântul Ioan Înaintemergătorul și Sfântul Evanghelist Ioan. Pe aceasta văzând-o, Sfântul Andrei a zis către ucenicul sau, fericitul Epifanie:

„Oare vezi, frate, pe Împărăteasa și Doamna tuturor, care se roagă pentru toată lumea?” Iar el a zis: „O văd, sfinte părinte și mă înspăimântez, că o vad acoperind pe oamenii ce sunt sunt în biserică, cu cinstitul ei omofor, care strălucește mai mult decât soarele.”

Și s-au auzit graiurile cele cu umilință ale rugăciunii ei către iubitul ei Fiu și Dumnezeul nostru Iisus Hristos: Împărate ceresc, primește pe omul cel ce Te slăvește pe Tine și cheamă în tot locul preasfânt numele Tău. Și acolo unde se face pomenirea numelui meu, pe acel loc îl sfințește și proslăvește pe cei ce te proslăvesc pe Tine și rugăciunile celor ce cu dragoste mă cinstesc pe mine, Maica Ta, și făgăduințele, primește-le toate și din toate nevoile și răutățile îi izbăvește.

Deci, nădăjduindu-ne, Stăpână, spre milostivele tale cuvinte, care le-ai zis către Fiul tău, am voit să nu rămână fără praznic Sfântul Tău Acoperământ, o, Preabună, ci precum tu voiești a-ți descoperi cinstitul praznic al Acoperamântului tău, o, întrutot milostivă, împodobește-l. Ca și cei ce te proslăvesc pe tine să se veselească, văzând numitele tale praznice mult strălucind;

Și precum acolo pe norodul cel ce era în biserica cu milostivire l-ai acoperit, așa ne acoperă și pe noi, păcătoșii robii tăi, cu Acoperământul aripilor tale, Fecioară, Acoperitoarea noastră Preasfântă Fecioară, surpând sfaturile și gândurile celor ce cugetă rele asupra noastră.

Și, în ziua răutăților noastre, să ne acoperi pe noi, iar mai ales în ziua cea rea, când sufletul se va despărți de trup, de față să stai nouă într-ajutor și să ne acoperi pe noi de duhurile cele rele din văzduh, cele de sub cer, și în ziua înfricoșatei judecăți să ne acoperi pe noi sub oblăduirea Acoperământului tău.

Cu ale căreia preaputernice și bine primite rugăciuni și cu ale tuturor Sfinților Tăi, Dumnezeului, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin.

Citește și - Relatare despre o apariție minunată a Maicii Domnului în închisorile comuniste. Pr. Sofian Boghiu: În momente ca acestea foarte grele, pe loc îți răspunde!

Cuviosul Părinte Sofian Boghiu despre apariția minunată a Maicii Domnului în închisorile comuniste

“Să vă spun o mică istorioară de la închisoare. Cineva a fost închis și a stat 20 de ani în închisoare, un tânăr îmbătrânit în suferințe. Într-o anchetă extraordinar de grea, i s-a terminat răbdarea și și-a pus în gând să găsească un mijloc ca să–și curme viața. Și-a adus aminte însă, că în tinerețe, când era liber, bunica îi spunea:

”Când ai un necaz mare, să te rogi Maicii Domnului!”. Și-a adus aminte de acest lucru, și spunea el: ” Către Mântuitorul n-aveam curajul să mă rog – pentru că a avut și el greșelile lui – dar către Maica Domnului, care a fost și ea pământeană ca și noi, m-am rugat!”.

Scurt. O rugăciune la disperare: ”Maica Domnului, nu mai pot suporta durerile și presiunile care mi se fac aici! Ajută–mă!” Se ruga în celulă. Și peste câteva clipe vede întrând prin ușa înaltă a celulei o făptură în alb cu un Prunc în brațe: ”M-ai chemat! Am să te ajut. Fii în pace!”

Și a plecat mai departe. Nu l-au mai chemat după aceea la anchetă. L-au mutat într-un alt loc, la Polul Nord undeva, și toată viață lui de după aceea – că a trăit încă mulți ani în închisoare – a avut o viață foarte liniștită în sufletul lui, deși suferințele din afară erau destul de grele din când în când. Maica Domnului l-a ajutat în momentul următor după rugăciunea sa.

Această întâmplare o știu de la cel care a pățit-o. El mi-a spus-o. Și în închisoare nu se minte! În închisoare spune fiecare ce are curat în inima lui. Mi-a spus bietul om ce a pățit și cum i s-a rezolvat problema lui. Așa face Maica Domnului cea ”grabnic ajutătoare”! Însă rugăciunea să fie făcută cu tot dorul, cu toată ființa, cu toată puterea, cu toată încrederea, chiar când suntem la disperare. Citește continuarea!