În duminica a 18-a după Rusalii, în cadrul Sfintei Liturghii, oficiate în Biserica Ortodoxă este rânduit să se citească din Sfânta Evanghelie după Luca un fragment din capitolul al V-lea, versetele 1-11.
''În vremea aceea Iisus ședea lângă lacul Ghenizaret și a văzut două corăbii oprite lângă țărm, iar pescarii, coborând din ele, spălau mrejele. Atunci El, urcându-Se într-una din corăbii, care era a lui Simon, l-a rugat s-o depărteze puțin de la uscat și, șezând în corabie, învăța din ea mulțimile.
Iar când a încetat să vorbească, i-a zis lui Simon: Îndepărteaz-o la adânc și lăsați în jos mrejele voastre ca să pescuiți. Și, răspunzând, Simon a zis:*
Învățătorule, toată noaptea ne-am trudit și nimic n-am prins, dar, după cuvântul Tău, voi arunca mrejele. Și, făcând ei aceasta, au prins mulțime mare de pește, încât li se rupeau mrejele. De aceea, au făcut semn celor care erau în cealaltă corabie să vină să-i ajute. Și au venit și au umplut amândouă corăbiile, încât erau gata să se scufunde.
Iar Simon-Petru, văzând aceasta, a căzut în genunchi, înaintea lui Iisus, zicând: Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos! Căci spaimă îi cuprinsese, pe el și pe toți cei ce erau cu el, pentru pescuirea atâtor pești.
Tot așa și pe Iacov și pe Ioan, fiii lui Zevedeu, care erau împreună cu Simon. Și a zis Iisus către Simon: Nu te teme; de acum înainte vei fi pescar de oameni. Și, trăgând corăbiile la țărm, au lăsat totul și au mers după El” (Ev. Luca 5, 1-11).
Pescuirea euharistică de Pr. Ioan Valentin Istrati:''Preotul, care atunci când rosteşte: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi”, nu se frânge măcar o părticică din el, nu a înţeles consanguinitatea noastră cu Mielul jertfit pentru păcatele oamenilor.
Pescuirea minunată este una dintre minunile Mântuitorului Hristos la începutul propovăduirii Sale. Ea este însoţită de chemarea la propovăduire a apostolilor, ca pescuire minunată a lui Hristos a viitorilor pescari de oameni şi păstori de suflete.
Multe sunt sensurile spirituale ale teologiei pescuirii minunate. Însă ceea ce mă fascinează în această minune este dimensiunea euharistică a creaţiei. Peştii care mişună prin apele mării ascultă cu luare aminte de porunca lui Dumnezeu, se îngrămădesc în plasele pescarilor într-o mişcare de dăruire de sine ascultătoare de Creator.
Ei sunt astfel vestitori ai esenţei euharistice a lumii, în care valoare înseamnă dăruire, fiinţa înseamnă jertfă, iar moartea înviere. Creaţia însăşi este un imens potir euharistic al iubirii, care se dăruieşte omului, umplută de Dumnezeu, Iubitorul de oameni.
Pescarii neştiutori înţeleg că Hristos este Stăpânul universului, atunci când văd cum peştii îşi dau viaţa lor pentru a hrăni pe oameni la porunca Celui ce i-a zidit. Este o mucenicie tainică a firii create, o lumină a jertfirii de sine pentru hrana oamenilor.
Copacii care îşi smeresc crengile lor de greutatea rodirii, mieii duşi fără vină la tăiere pentru desfătarea omenească, toate acestea arată că Jertfa euharistică este proorocită tainic în însăşi inima istoriei, iar creaţia suspină şi are durerile naşterii pentru a se sfinţi în marea Liturghie cosmică în care Omul Dumnezeu, asumînd întreaga creaţie, se jertfeşte pe Sine pentru numurirea oamenilor.
Liturghia – ca miez al universului creat şi lumină de a fi a veacurilor – nu este însă slujba dumnezeiască în care oamenii primesc ceea ce vor, ajutor material, nu este răspunsul unui comerţ duhovnicesc, aşa cum din superstiţie cred unii oameni.
Liturghia nu se săvârşeşte pentru reuşita în afaceri, în casă, în carieră a oamenilor. Ea este intrarea umanităţii în realitatea harică a Celui răstignit, participarea la Cruce, la durerea piroanelor morţii, la sângele vărsat pentru viaţa lumii.
Liturghia dăruieşte Învierea, trecând umanitatea prin Marea Roşie de Sângele lui Dumnezeu, prin pustia înstăinării ascetice de Egiptul acestei lumii, ea este apa care ţâşneşte din piatra deşertului umanităţii. De aceea, ea este jertfirea lui Dumnezeu pentru oameni şi jertfirea oamenilor pentru Dumnezeu.
Preotul, care atunci când rosteşte: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi”, nu se frânge măcar o părticică din el, nu a înţeles consanguinitatea noastră cu Mielul jertfit pentru păcatele oamenilor.
Hrănindu-ne cu Trupul şi cu Sângele lui Dumnezeu, noi devenim de un sânge cu El, nemuritori şi răstigniţi, pentru a primi Învierea: „M-am răstignit împreună cu Hristos, şi de acum nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăieşte întru mine”.
Aşadar pescuirea minunată este o proorocie a Euharistie veacurilor, o lumină a istoriei care izvorâşte din cer şi dăruieşte sens vieţii noastre''. - text scris de părintele Ioan Istrati.
Citeste si - Să luăm aminte ce i-a răspuns pr. Ioan Istrati unei femei indignate care l-a criticat