Vă invităm să citiți un nou text plin de învățăminte scris de părintele Ioan Istrati.
''Trăim într-o enormă minciună. O ideologie ucigașă. O poleială tâmpă a morții. În care ni se justifică uciderea. Mâncăm media cretină zilnic. Ni se servesc iluzii fatale pe pâine. O ceață întunecată a cuprins lumea. O orbire nenorocită în care binele e terfelit, mizeria e idolatrizată, moartea e celebrată. Aia veșnică.
În acest marasm al păcatului, singura speranță a omului e rugăciunea. Căderea în genunchi vindecă toată căderea în păcat. Lacrima din colțul ochilor șterge lacrimile pe care le-am provocat prin ură. Fiorul smerit al vorbirii cu Tatăl cel bun resuscitează mintea noastră muribundă.
Rugăciunea în esență, apogeul ei, culmea ei, e Sfânta Liturghie, intrarea noastră în Moartea și Învierea Mântuitorului.
Și hrănirea noastră cu Dumnezeul iubirii. Nimic nu ne poate scăpa de moarte, decât această Hrană sfântă, mai curată decât cerurile, învietoare.
Cel ce nu se împărtășește cu Dumnezeu nu poate avea fericirea veșnică, nu poate simți iubirea infinită, nu poate trăi în raiul Celui răstignit. Vă implor: Să ne împărtășim cu Dumnezeu'' - text scris de părintele Ioan Istrati, pe contul său de Facebook.
Citiți și - Cuvântul părintelui Ioan Istrati care taie în carne vie și ar trebui să ne trezească
Citiți și un alt text scris de părintele Ioan Istrati: Ce este euharistia?
''Ce e Euharistia? În 2000 eram la Praga, într-un proiect european. Am participat la o Mesă protestantă. La sfârșitul slujbei, am vorbit cu "preoteasa" reformată, în sacristie.
În timp ce vorbeam, femeia a luat potirul cu vin care fusese la slujbă și l-a vărsat în chiuvetă. Am izbucnit în lacrimi. Și eu și ceilalți doi ortodocși.
Apoi ne-am liniștit. Vinul ăla nu era Sfântul Sânge, nu fusese o Liturghie, doamna aia n-avea har și succesiune apostolică, nu era preot. Era doar un simulacru simbolic, o amintire a Cinei celei de Taină, un ritual sec.
În Biserica Ortodoxă, Sfânta Euharistie este Dumnezeu Însuși, Trupul și Sângele lui Hristos, Hrana cea nemuritoare, Izvorul vieții, Iubirea infinită, Rădăcina umanității, Capul Bisericii, Crucea plină de Sângele lui Dumnezeu.
Pentru ea ne dăm viața, postim, ne spovedim, ne rugăm, ne pregătim, o primim cu lacrimi, nu scuipăm, nu sărutăm nimic în acea zi, preoții consumă cu sfințenie toată Euharistia care rămâne după toți oamenii.
Ea e Viața lui Dumnezeu intrând în sângele nostru. De aceea nu putem s-o aruncăm cu plasticul de unică folosință, nu putem s-o dezinfectăm, că arde universul cu focul iubirii Celui răstignit, nu putem s-o dăm celor nepregătiți că e Foc din cer care devine suferință veșnică oamenilor care o batjocoresc.
Și vă mai spun ceva: noi stăm toată ziua la sfat cu Dumnezeul cerurilor și știm care e sfârșitul celor care ne prigonesc. Dar totuși, din iubire de oameni, ne cucernicim și îi rugăm să nu se arunce în iezerul cel de foc''.