Pe 17 iulie, credincioșii sărbătoresc Sfânta Marina, considerată ocrotitoarea femeilor gravide, a celor care nasc și a mamelor.

Sfânta Mare Muceniţă Marina s-a născut în Antiohia Pisidiei, fiind fiica unui slujitor al idolilor păgâni, anume Edesie.

Murind mama sa, Marina a fost încredințată spre creștere unei femei dintr-un sat din afara cetății. Ajungând la vârsta de 12 ani și auzind de Hristos, se ruga să fie învățată credința creștinilor.

A fost învățată de unii din satul unde locuia, și a început a viețui în rugăciune și în desăvârșită înțelepciune și curăție, dorind a urma Mucenicilor din vremea aceea. Împlinind 15 ani, ea a fost adusă înaintea mai-marelui cetății, pe nume Olimvrie, care, auzind că ea nu se închină idolilor, a închis-o în temniță.

Apoi a fost scoasă la judecată și, văzând-o, dregătorul, s-a minunat de frumusețea ei și, întrebând-o cum îi este numele și neamul, ea a zis:

„Marina mă cheamă, născută sunt în Pisidia și cred în numele Domnului Iisus Hristos”. Nevrând ea să se lepede de Hristos, dregătorul a poruncit de au întins-o și a fost bătută cu toiege, fără milă, încât s-a înroșit pământul de sângele ei. Au spânzurat-o apoi pe stâlp și i-au sfârtecat trupul cu unelte ascuțite, multă vreme.

Apoi a fost arsă cu făclii și aruncată cu capul în jos, într-un vas plin cu apă și, rămânând tare în credința în Hristos și nevătămată, prin această minune mulți au crezut în Hristos, tăindu-li-se pentru aceasta capetele. Pornindu-se cu mânie, dregătorul i-a tăiat și ei capul, în ziua de 17 iulie a anului 270. Creștinii au îngropat cu evlavie sfântul ei trup.

Părți din moaștele Sfintei Mucenițe Marina se găsesc la Mănăstirile Xenofont, Iviron și Filoteu din Muntele Athos, iar în țara noastră la Mănăstirile Horezu (jud. Vâlcea), Căldărușani și Țigănești (jud. Ilfov), precum și în alte sfinte locașuri.

De ce Sfânta Marina este pictată în icoane cu un ciocan în mână?

Un aspect interesant regăsit în viața Sfintei Marina, mai puțin cunoscut unora dintre noi, este motivul pentru care în unele icoane ale sale este prezent un… ciocan. Ce legătură există între această unealtă manuală de lovire, de forme și dimensiuni variate, și Sfânta Marina?

Dionisie din Furna nu dă foarte multe detalii despre acest aspect, arătând în volumul „Erminia picturii bizantine” că Sfânta Mare Muceniță Marina din Pisidia „a fost de 15 ani când a răbdat muncile, când, băgată în temniță, i s-a arătat diavolul în chip de șarpe, iar sfânta, apucându-l, la bătut cu ciocanul, apoi prin sabie își primește sfârșitul”.

Ei bine, în viața sfintei există un fragment care ne oferă răspunsul. Citim, așadar, că într-una dintre zilele în care Sfânta Marina se afla în temniță, diavolul a intrat la ea sub chipul unui balaur înconjurat și încins împrejurul trupului său cu mulți șerpi mici și cu vipere. Din gura sa scotea un vuiet înfricoșător și un miros greu, înspăimântând peste măsură pe mucenița lui Hristos.

Dar Sfânta Marina n-a deznădăjduit ci, dobândind curaj de la Domnul, a găsit în temniță un ciocan și l-a lovit pe diavol puternic, de câteva ori, pe spate, rușinându-l pe acesta. Sinaxarul ne spune că, după ce Sfânta Marina și-a făcut Semnul Sfintei Cruci, ispititorul a fugit de la ea și n-a mai venit să o asuprească. Plecând de la episodul acesta, în tradiția poporului nostru român există o povestire care spune că într-o zi, Sfânta Marina, mergând la Biserică să se roage, l-a găsit pe diavol în clopotniță, spunându-i că vrea și el să învețe să bată toaca și să o însoțească la rugăciune.

Atunci, înțelegând că în spatele acestei „dorințe” nu e decât o șiretenie și o ispitire, Sfânta Marina a luat ciocanele de la toacă și, bătându-l cu ele pe diavol, l-a alungat din clopotniță.

Până astăzi, creștinii care au evlavie la Sfânta Marina își amintesc de minunile ei și o cinstesc prin rugăciuni și laude de bucurie, unii dintre ei participând chiar la tradiționalele procesiuni din Muntele Athos, Grecia, și alte multe colțuri ale Ortodoxiei, în cadrul căreia fragmente din moaștele sfintei, dar și icoane minunate ale ei sunt purtate pe străzi în procesiune, spre bucuria, nădejdea și întărirea tuturor.