Cine, dacă nu o mamă, poate să transmită fiicei sale (viitoare femeie şi mamă) experienţa rugăciunii, experienţa dragostei dezinteresate pentru copiii ei?

Duşmanii credinţei şi ai Bisericii cunosc bine aceste lucruri şi pentru aceasta urăsc pe femeile evlavioase şi credincioase.

Ei ştiu că influenţa unei femei credincioase, a unei evlavioase mame, se răsfrânge asupra bărbatului şi a copiilor – şi se străduiesc să o îndepărteze de calea mântuitoare a lui Hristos, să ucidă sufletele şi inimile tuturor prin otrava patimilor păcatelor, care se revarsă din uriaşa piaţă de cărţi printr-o producţie pornografică fără seamăn (în tot acest timp literatura morală este dispreţuită).

În ceea ce priveşte mijloacele de informare în masă, vom spune pe scurt: şuvoaiele de violenţă, de necurăţie şi de desfrâu le introducem noi înşine în casele noastre prin feluritele canale ale aşa-numitei „minuni a tehnicii” numită mass-media.

Cum să preţuim valorile duhovniceşti morale? Cum să curăţăm văzduhul de această mireasmă diavolească a desfrâului şi a beţiei? Cum să-i ajutăm pe copiii noştri să-şi păzească curăţia trupească şi sufletească? Creştinul nu ştie nici un alt mijloc în afară de a se adresa după ajutor către Cel Întrutotpreabun şi Preamilostiv Domn al nostru Iisus Hristos.

Fără Mine nu puteţi face nimic (Ioan 15, 5), ne spune El din paginile Sfintei Evanghelii. Şi astfel, să aruncăm de la noi toată mândria şi înălţarea de sine şi să alergăm la Acela Care a spus: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face” (Ioan 14, 14).

Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 65-66.

Citește și - Sfatul pr. Ioan Istrati pentru o mamă 'îngrozitor de supărată' că băiatul ei adolescent s-a răzvrătit, nu mai vine deloc la biserică, pleacă noaptea de acasă, nu ascultă, nu învață...

'Marfarul! O mamă de doi băieți vine la noi la Biserică. Se vede pe fața ei. E foarte supărată. După Liturghie, vine să vorbim și să-i citesc rugăciuni.

Părinte, sunt îngrozitor de supărată. Băiatul cel mare, de 17 ani, s-a răzvrătit de tot. Urlă, pleacă noaptea de acasă, nu ascultă nimic, nu învață. Are note foarte proaste. Mă tem că nu ia bacul.

Dar ceea ce mă doare cel mai tare, e că și-a pierdut credința. Părintele meu, era nelipsit din altar, se ruga mereu cu mine seara, avea măsuța lui cu icoane ca un altar, spunea că vrea să devină preot.

Acuma nu mai vine la Biserică deloc, spune că toți popii sunt niște hoți, că Dumnezeu e departe, că nu contează credința. Ascultă tot felul de mizerii pe YouTube, sincretiste, magice, orientale.

Doamnă, în adolescență vine deseori un duh rău de răzvrătire, o instabilitate la frontiera dintre copilărie și maturitate, o prăpastie între ce știi și ce simți, un conflict interior între trupul dezvoltat și mintea încă necoaptă.

Copilul vrea să își găsească o identitate diferită, prin contrast și inversiune față de părinți. Dacă s-a rugat când era copil, dacă a gustat Liturghia, acestea rămân ancorate în minte.

Iar când viața, care nu iartă pe nimeni, îl va lovi ca un marfar direct în față, în durerea imensă dintre realitate și așteptări, își va aduce aminte de mama în genunchi, de mireasma altarului, de lumina icoanelor, de harul lui Dumnezeu.

Și se va întoarce la credință, la ascultare, la Dumnezeu, la mama. Ați plantat semințele Cuvântului în el. Așteptăm să vină ploile lacrimilor, ca să rodească. Dumneavoastră rugați-vă mereu pentru el. Mulțumim, părinte.' - Pr. Ioan Istrati.

Citește și - „Dați-mi o generație de mame bune creștine și voi schimba fața lumii”