''In scurt timp va începe postul Mare! Vă dau un sfat ......de fap îl repet..... dar îl voi repeta mereu pentru neuitare. Spovediți duhovnicului nu doar păcatele, ci și tot ce este trăire negativă, afecte dezordonate, stări sufletești neplăcute,
vise rele, coșmaruri, întristări, supărări, nemulțumiri, crize, emoții negative, spaime, atacuri de panică, anxietate sau angoase, mânie surdă, reverii, lipsa de atenție, lipsa de concentrare, timiditate, tensiuni lăuntrice iraționale, melancolii, regrete, nostalgii, pierderi, doruri bolnave, tânjiri dureroase,
neîmpliniri afective, frustrari, neacceptări, emoții și sentimente toxice precum rușinea maladivă, repulsia obsesivă, tristețea neagră, furia lăuntrică, dezamăgirea constantă, insensibilitatea sau nesimțirea duhovnicească, cruzimea, moliciunea, nepăsarea, dureri si suferinte psiho-somatice vagi sau greu de localizat,
îngândurari stranii, reacții ciudate, dispoziții afective sau sufletești nefirești, înclinații bolnăvicioase, gânduri rele sau obsesive, neputințe ale inimii sau ale sufletului, uitări, pierderi ale cumpătului etc., spovediți-le puțin o dată în viață.
Cereți-i permisiunea cu smerenie să vă asculte, chiar dacă acestea nu sunt păcate in sine. Toate vor slăbi în intensitate și vor dispărea și în viața voastră va apărea un bun de mare preț: seninătatea sufletului! Și în timpul zilei, dar mai ales în timpul nopții.
Pacea afectivă și emoțională este un mare dar! Aceste trăiri negative oricât de mărunte ar fi, sunt obositoare, și dispariția lor prin spovedania nominală punctuală, aduce o odihna binemeritată minții, inimii și sufletului întreg.
Mulți oameni, neștiind această taină, trăiesc ani îndelungați cu o stare sufletească zdruncinată din cauza trăirilor sufletești amestecate, chiar dacă se spovedesc și se împărtășesc regulat.
După prima lor vădire la duhovnic, harul pătrunde în cele mai intime si mai întunecate colțisoare ale sufletului, curățand și luminând totul. Așa să faceți! Dumnezeu să va ajute si să vă binecuvânteze cu spovedanie de folos spre mântuire!'' - preot Teodor Ciurariu.
Citiți și - Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat? Sfaturile pr. ieromonah Savatie Baștovoi
'Ce să faci dacă ţi-e ruşine să mărturiseşti un păcat? Răspunsul la această întrebare îl vei găsi în orice îndreptar de spovedanie, cred însă că nu pe cel tămăduitor.
Sunt sigur că tocmai pentru asta cauţi un răspuns, un alt răspuns decât cel pe care nu mă îndoiesc că îl ştii deja, dar care, în starea în care eşti, nu-ţi este de niciun folos. De aceea, nici eu nu te voi apostrofa clasic: „E de la dracu' ruşinea, trebuie să o depăşeşti şi să-ţi mărturiseşti păcatul!”
Vlădica Antonie, episcopul Surojului, îşi amintea cu duioşie o întâmplare din adolescenţa sa, care i-a schimbat viaţa. Mărturisesc că această întâmplare a avut acelaşi efect şi asupra vieţii mele.
Odată, după terminarea slujbei, tânărul s-a apropiat la miruit de preotul care îl smintise prin faptul că-i părea beat. Totuşi, dintr-o politeţe făţarnică, a încercat să-i sărute mâna, pe care preotul şi-a tras-o ruşinat, scuzându-se pentru starea în care este.
După ce lumea s-a împrăştiat, tânărul, atins de gestul părintelui, s-a apropiat de el să-şi ceară iertare. Părintele era atât de mâhnit, încât aproape că plângea. Şi i-a mărturisit tânărului că îi pare rău că e aşa, dar nu mai poate, pentru că tocmai i-au murit într-un accident soţia şi copilul.
Atunci, viitorul mitropolit al Surojului a avut următoarea revelaţie simplă, dar fundamentală. El a înţeles că una este a citi în Biblie despre răbdarea lui Iov şi a-l da ca exemplu altora, când îi vezi necăjiţi, şi alta este să ţi se întâmple chiar ţie un necaz atât de mare. Citește continuarea articolului aici!