''Iubiți credincioși români, iată, în fiecare zi noi avem de dat o luptă. Să nu vă închipuiți că lupta încetează vreodată. Pentru că diavolul n-are somn. Și, dacă nu se luptă împotriva noastră, nu-și găsește sensul existenței sale.
Dar din această luptă noi putem să ieșim biruitori. De aceea a îngăduit Dumnezeu ispitele, ca să ne ridice mai sus. Fiecare ispită biruită ne apropie și mai mult de Dumnezeu. Nu vă înspăimântați de zvonuri și de tot felul de amenințări! Amenințările sunt false totdeauna. De Dumnezeu să aveți frică, dar și condescendență și dragoste.
Pe Dumnezeu Îl avem în iubirea noastră cea mai mare, ne este frică pentru că nu ținem iubirea pe care ne-a dat-o, rănim iubirea lui Dumnezeu și greșim.'', a spus ÎPS Teodosie.
''Dar frica noastră de Dumnezeu, dacă ne căim mereu de câte ori greșim, se transformă în și mai multă dragoste, de aceea Sfinții Părinți subliniază că Fiul lui Dumnezeu a coborât din Cer și s-a făcut om și ne-a răscumpărat prin patima, moartea, îngroparea și Învierea Sa, dar nu ne-a adus de unde am căzut, ci ne-a suit mai sus, în Casa bunătăților Părintelui Său Ceresc.
Când vine Apocalipsa....?
De aceea, dacă suntem mai credincioși și mai rugători, n-avem de ce să ne temem. Și luați aminte că sfârșitul e departe. Nu vă gândiți că vine Apocalipsa. Toți folosesc, mai ales la televiziunii, cuvinte pompoase cu Apocalipsa. Vine o grindină, vine o cădere de zăpadă, o ploaie - Apocalipsă. Păi noi confundăm termenii.
De aceea „îndrăzniți, nu vă temeți”, spune Mântuitorul. Lui să ne încredințăm viața, nădejdea, rugăciunea, căința noastră, dragostea și bucuria noastră și El nu ne va dezamăgi niciodată.
El ne răsplătește nu pe cât facem noi jertfă, înmulțit ne răsplătește în fiecare zi și așa ne va răsplăti și la sfârșitul vieții și mai ales la sfârșitul veacului acesta. Să ne ajute Dumnezeu, mergem împreună, ne rugăm împreună, priveghem și ne rugăm cum ne-a îndemnat Măntuitorul Hristos.
Luați aminte când vă rugați, cum citim și în Acatistul Sfântului Trifon, Dumnezeu să fie simțit prezent în mintea și în inima noastră. Când Îl simțim viu și lucrător în noi, atunci Îl avem pe Dumnezeu. Dacă ne rugăm cu gura, dar nu și cu mintea și cu inima, ne prefacem că ne rugăm.
Să ne rugăm profund, iertând pe toți cei din jur, iubind și pe vrăjmașii noștri, iar rugăciunea cu credință, cu iubire și cu iertare, simțindu-L pe Hristos înăuntrul nostru, va aduce roade bogate. Așa să ne ajute Dumnezeu! De-acuma începeți să vă iertați dușmanii!'', a spus ÎPS Teodosie, într-un interviu la Starea de ActiveNews.
Video
Podcastul de Dialog duhovnicesc - cu ÎPS Teodosie este transmis în direct, în fiecare joi, începând cu orele 18, pe paginile de Facebook și Youtube ale Arhiepiscopiei Tomisului.
ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului, a fost chestionat cu următoarea întrebare de către un credincios, la cea mai recentă ediție a emisiunii: Ce este ecumenismul, dar ecumenicitatea?
''Termenul acesta poate îmbrăca două realități. Ecumenismul poate fi acea comuniune a Bisericii, pentru că sinoadele ecumenice au fost a toată creștinătatea. Acesta este primul înțeles al ecumenismului.
După ce s-au despărțit cei din Apus, în 1054, ieșind din Biserica mamă din Răsărit, sigur că, mai ales protestanții începând din 1910, în mod istoric și real printr-o conferință și-au manifestat dorința de dialog cu Ortodoxia. Și, acum, ecumenismul este socotit de mulți ca fiind o erezie și poate fi chiar un lucru negativ.
De pildă, noi nu ne putem ruga cu cei de alte credințe. Exista un mod așa mai mult convențional, erau așa-zisele rugăciuni ecumenice. Nu se mai fac. Aici, iată, zeloșii au avut un rol foarte important! Călugări sau creștini plini de pravilă, din dorința de a păstra spiritul ortodox curat au spus că nu trebuie să ne rugăm cu aceștia, iar Sfintele Canoane spun același lucru!
Eretici au existat dintotdeauna, chiar din timpul apostolilor. Sfântul Pavel ne vorbește să nu avem de-a face cu cei care nu îl mărturisesc pe Hristos Dumnezeu. De aceea, ecumenismul, în sensul de a ceda ceva din Ortodoxie, este o greșeală maximă!
Noi îi chemăm pe cei care vor să se întoarcă la credință și avem în fiecare an, cel puțin aici în Dobrogea, cei care au fost de alte culte și s-au întors, dar după ce fac dovada că regretă plecarea sau vin cu toată convingerea și mărturisesc Adevărul credinței noastre. Iată, aceștia intră în Biserica cea una!
Dar a ne ruga cu cei care nu sunt de aceeași credință cu noi nu este firesc, nu este canonic! Această modalitate de a se uni, în numele dorinței de unitate, dar necontrolat, în anumite adunări, alte culte în afara Ortodoxiei, nu este după canon. Eu nu încurajez așa ceva și nu fac așa ceva!
Când erau obligatorii rugăciunile ecumenice la catolici le arătăm cum e vecernia noastră, dar nu slujeam cu ei. Ei veneau la noi la biserica, îi primean, dar nu intrau în altar. Stăteau în partea de lângă ușă și exprimau și ei ceva. Îi pregăteam pe credincioși și le spuneam să ia aminte la ce termeni folosesc, termeni laici, ca la sindicat.
Și nimeni nu a fost încântat, dar împlineam o obligație externă cumva. Trebuia și asta făcută... Deci, iată, ecumenismul, în sensul de a sluji împreună cu alte culte nu este îngăduit de Sfintele Canoane!
Ecumenicitatea a fost modalitatea de a-și menține Biserica unitatea în primele veacuri când s-au ținut cele 7 Sinoade Ecumenice și participau toate bisericile din Răsărit și Apus, unde era aceeași învățătură. Ecumenicitatea s-a destrămat la 1054, cu Marea Schismă. Apoi, în Apus a continuat destrămarea cu apariția protestanților în secolul al 16-lea.'', a răspuns ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului.