''Una dintre cele mai întinate de neființă fapte omenești e bătaia cu mâncare. În occidentul decadent care a furat popoare întregi prin colonialism și a condamnat la foame și moarte sute de milioane de oameni, asta e banal, ubicuu parcă. Filme cu cretini care aruncă mancare: tort, pui, friptură, frișcă.
Sunt sigur că ați văzut în filme. Minților imbecile li se pare cool, amuzant, teribil. E o crimă. Să arunci mâncare pe o planetă în care - vai - un miliard de oameni mănâncă o dată pe zi și în care zeci de milioane MOR de foame este strigător la cer.
E Sodoma la pătrat, la cub chiar. Știu ca suntem o specie lăsată de Dumnezeu să mănânce viață. Nu putem mânca pietre.
Trebuie să ne hrănim cu plante și animale pe care le ucidem prin ingurgitare. Mâncăm viața lor pentru viața noastră. E un troc, o neputință, o rânduială inconturnabilă a ființei. Omoară pentru a trăi.
Dar de aici, până la a arunca mâncare e mult. Si noi, popor proaspăt scos din mizeria demonică numită comunism, unde mâncam salam de soia, gheare de pui și pește congelat, avem tendința atavică de a face provizii. De a umple dement farfuria la all inclusive.
Și apoi - invariabil - de a arunca. Suntem campioni în estul Europei la aruncat mâncare, pentru că noi cumpărăm prea mult și se strică. E și comoditatea de a lua puțin și des de la magazin. Lene, ce mai...
Ce vreau să spun e că milioanele de tone aruncate anual ar putea hrăni toți săracii care înfometează în liniște. Ceea ce aruncăm ne definește.
Ne aruncăm pe noi la gunoi când aruncăm mâncare care ar salva burticile roase de foame ale milionului de copii români care suferă zilnic. Batjocorim creația lui Dumnezeu. Îmi amintesc despre oroarea supremă a unui scelerat care arunca un pui în aer.
Supremația pe care Dumnezeu ne-a dat-o prin rațiune pe pământ ar trebui să fie asemănare cu Dumnezeu, Iubirea infinită, Sensibilitatea veșnică, Puterea jertfelnică atotstăpânitoare, Înțelegerea deplină, Înțelepciunea cea eternă. Iar noi, parcă am fost creați de cel rău.
P.S. Orice mâncare care se apropie de scadență și nu poate fi consumată, dați-o unei familii nevoiașe, unui bătrânel singur, unui bolnav, unui om. Așa vom fi cu adevărat oameni.'', a scris părintele Ioan Istrati, pe pagina sa de Facebook.
Părintele Ioan Istrati a scris un nou text de la care avem de luat în seamă multe învățăminte duhovnicești.
''Un cuvânt de care să fugim ca de șarpe Tot aud prin psihoterapeuți, guri, maeștri, actori, influenseri (sic), uneori - vai - preoți și teologi, cuvântul "cuplu".
Pe lângă faptul că e o stupizenie de ordin tehnic, e și un cuvânt profund antihristic, cuprinzând înțelegerea unei relații între două persoane, de ordin sexual și social, care demolează noțiunea sacră de familie. Un sinonim neaoș și sincer al cuvântului "cuplu" este curvăsărie. Concubinaj. Desfrânare.
Poleiala bonom-demonică pe care a primit-o, aparența de neutralitate, incluziune, toleranță, nu sunt decât măștile din fața chipului hâd al realității: abator de omorât bebeluși, pepinieră de păcate, înhăitare pe bază de patimă.
Eleganța exprimării nu poate acoperi trista esență: oameni care stau împreună pentru păcat, fără făgăduință în fața lui Dumnezeu, fără angajament, fără responsabilitate, fără viitor în Împărăția lui Dumnezeu.
Aud des preoți care perorează pervers despre cupluri, sau pseudo-psihologi de cuplu, care dau sfaturi de wellness și realizare. E o tragedie. Biserica a întemeiat familia ca icoană a iubirii treimice, ca Biserica de acasă, ca o celulă unică a organismului social și eclesial.
De asemenea, Biserica a întemeiat monahismul, singurătatea cu Hristos, chinovia, retragerea în isihia rugăciunii pentru cei ce simt chemarea lui Dumnezeu. Cuplul e schimonosirea necreștină și pătimașă a familiei, cancerul plăcerilor animalice fără viitor, leagănul spart din care cad în hău bebelușii sfinți trimiși de Dumnezeu.
E o convenție stearpă din care se poate pleca oricând, un troc de carne vie, venit din regnul necuvântătoarelor care își părăsesc puii după rut. Cuplul e perfect și în legăturile s domice și în toate aberațiile pan-sexualiste ale "veacului acesta desfrânat și păcătos".
Rog pe toți cei ce iubesc pe Hristos Dumnezeu să evite folosirea acestui cuvânt care oficializează păcatul, voracitatea, lepădarea de Dumnezeu.
Vă las mai jos definițiile cuvântului cuplu: fr couple] 1-3 Reuniune a două persoane, forțe, obiecte într-o acțiune (sau activitate) comună. 4 Pereche formată din persoane de sex opus, unite prin căsătorie sau dragoste. 5 Doi actori care joacă împreună roluri principale. 6 (La tenis) Dublu.
7 Două animale reunite prin hamuri pentru aceeași muncă. 8 (Fiz) Sistem de două forțe egale antiparalele. 9 (Teh; rar și impropriu) Cuplă (1). 10 (Mar; ned) Element din scheletul transversal al unei nave.'', a scris părintele Ioan Istrati, pe pagina sa de Facebook.