Fii la curent cu ABC Ortodox AICI! Like - Share Facebook ABC Ortodox!
Vă invităm să citiți mai jos ce spun Sfinții Părinți ai Bisericii despre marele păcat al ereziei care ne desparte de Dumnezeu.
Potrivit Părinților de la Sinodul I ecumenic, ereziile „nu sunt învățături ale Mântuitorului nostru, nici ale Apostolilor, ci ale satanei și ale tatălui lor (al ereticilor), diavolul”.
De asemenea, Mitropolitul Serafim de Pireu, spune așa: „Iubite frate, papismul este erezie. Și, de vreme ce este erezie și amputare din Trupul Bisericii, nu se cuvine să avem cu această erezie vreo împărtășire, vreo comuniune, nici pe motiv de apropiere sau abordare teologică”.
Sf. Teodor Studitul (†862) arată că: „Atunci când credința e primejduită, porunca Domnului este de a nu păstra tăcerea”. Apoi Sf. Cuvios Teodosie de la Pecerska (†1073) îndemna: „Păzește-te, fiule, de cei cu credința strâmbă și de toate discuțiile lor, căci și pământul nostru s-a umplut de ei. Numai cel ce trăiește în credința ortodoxă își va mântui sufletul”.
Pe de altă parte, Sf. Efrem Sirul (†379) spune: „Vai, acelora care se întinează cu blasfemiatorii eretici! Vai, acelora care batjocoresc Dumnezeieștile Scripturi! Vai de cei câți murdăresc sfânta credință cu eresuri sau încheie vreo înțelegere cu ereticii!”.
Avva Filothei Zervakos (1980) zice următorul lucru despre erezia ecumenistă: „Dacă papa dorește refacerea unității, să recunoască și să mărturisească toate rătăcirile, ereziile și invențiile pe care le-au făcut încă de la început diferiții papi care s-au rupt de Biserica Ortodoxă, să se căiască, să plângă cu amărăciune, să se umilească, iar atunci îi vom accepta”. Grea alegere, ca și viața fără Hristos!
Oare, să credem că se va întâmpla vreodată acest lucru că ereticii își vor recunoaște calea greșită și puhoiul de erezii care au umplut spațiul pământului?
Cu ereticii e greu să dialoghezi. Și atunci? Principiul pare a fi: cu cât ne deosebim mai mult, cu atât nu-i prețuim, căci „pe latini nici îngerii nu îi pot schimba”, după cum a spus Sf. Grigorie Palama (sec. al XIV-lea).
Iar Sf. Marcu Eugenicul al Efesului (1440), cu privire la eretici spunea: „Să fugim de ei precum fuge cineva de un șarpe…”. Și apoi, rătăcirile papale, știm că au fost condamnate și de Sinoadele din 1341, 1347 și 1351, cât și de Sinodul din 1351 care a vizat învățătura Sf. Grigorie Palama și a isihaștilor, condamnând rătăcirile franco-latine ale lui Varlaam Calabrezul, Grigorie Achindinul și Nichifor Gregoras și rătăcirile dogmatice ale papalității care au constituit întotdeauna subiect de discuție și cu ocazia altor sinoade locale.
Așadar, ce legătură spirituală poate să fie între Biserica de Apus și de Răsărit? Nu știu dacă se cade ca Biserica Ortodoxă să caute firimituri de fapte la eretici, ci mai degrabă să fugă de ei, ca de niște lipitori.
Cum, de fapt, și Sf. Ignatie Teoforul poruncește că „de aceștia (de eretici) trebuie să fugiți ca de fiare (…), trebuie să vă feriți de ei, fiindcă mușcăturile lor sunt greu de vindecat”.
Sf. Atanasie se arată intransigent și neînduplecat cu cei care voiau să denatureze sau să răstălmăcească credința cea neprihănită. El a fost un adversar neobosit al viclenilor uneltitori împotriva Ortodoxiei, latini sau monofiziți. Stăpânul Hristos i-a numit „guri ale iadului, deschise împotriva Sfintei Sale Biserici”.
Iar, ca o completare Sf. Ioan Gură de Aur spune printre altele așa: „Ereticilor, le sunt gătite lanțurile, lacrimi și suspine și osândă fără de sfârșit…”.
Și Sf. Atanasie cel Mare, la rândul său, arată că ereticilor „nu le este îngăduit să-L binecuvânteze pe Dumnezeu”, apoi mai știm că și Sfinții Apostoli au fost cu atâta grijă față de ucenicii lor, ca nici măcar în cuvânt să nu aibă părtășie cu vreunul dintre cei ce strâmbă Adevărul. - sursa Atitudini.com.
