Pr. Arsenie Papacioc: Sunt foarte optimist în privinţa viitorului Neamului Românesc

Vedeți și - Care sunt marile foloase ale Sfintei Liturghii, părinte Arsenie Papacioc?

"Sunt foarte optimist în privinţa viitorului Neamului Românesc.

Poporul român e cel mai adaptabil popor la învăţătura creştină.

N-am dus niciodată un război de cucerire, ci numai de apărare. Exact poziţia Bisericii.

Faptele Neamului nostru de mii de ani sunt numai creştine.

N-am luat nimic de la nimeni. Nouă toţi ne-au luat. Ruşii pe-o parte, ungurii pe-o parte, bulgarii la fel.

Adică ce, suntem marfă fără stăpân? Suntem fiii lui Decebal!" (mărturie consemnată de Crina Palas)

Citiți și --- Cuviosul Arsenie Papacioc despre suferința din închisorile comuniste, suprema catedră de teologie. Spovedind în Zarca Aiudului

Nimic nu m-a ajutat mai mult în viaţă ca suferinţa. Singură suferinţa este suprema catedră de teologie. Sunt sigur că îngerii erau geloşi pe noi pentru că ei nu au această suferinţă dincolo de firea noastră. Da, pentru că nu ştiai dacă trăieşti până mâine.

Această stare de tensiune extraordinară îţi dădea ocazia să te cunoşti cu adevărat pe tine însuţi. Nu este vorba de o suferinţă. Tendinţa lor era exterminarea prin înfometare. Zarca e o „închisoare în închisoare”, făcută de unguri pentru români, ca să-i omoare, unde fără discuţie se aplica regimul de exterminare specific fiecărui ins sau fiecărui grup de inşi.

Ultimii ani – un an, doi – numai în Zarca m-au ţinut. I-am înfruntat la o întâlnire pe care ne-au organizat-o ei acolo cu deţinuţii vânduţi, ceea ce era de pedepsit cu moartea. Dar nu a vrut Dumnezeu. M-au băgat la răcitor. In trei zile mureai – s-a constatat. La camere frigorifice, unde erau minus câteva grade, ştiţi. Era beton peste tot, fără pat, fără scaun, dezbrăcat.

Era regim de exterminare. Puteau să te împuşte, dar preferau să te lase să mori încet, fără să lase urme. E groaznic, dar am supravieţuit! Nu ştiu dacă mă înţelegeţi… Aveam o curiozitate de copil să văd cum iese sufletul… Au murit mulţi. Nu puteam comunica decât prin morse, şi au cerut cei de alături să se spovedească. Tot prin morse.

Eu puteam să transmit, dar nu puteam să primesc. Dacă te prindea, te omora pe loc. Şi am avut următorul consemn cu ei, tot prin morse: „Mâine – la o anumită oră am apreciat cu ei atunci – staţi în partea asta a celulei. Eu vă dau un semnal prin morse, prin perete, să vă amintiţi în gând păcatele şi eu vă dezleg. Cu o condiţie: Dacă muriţi până mâine – pentru că aşa se punea problema – e valabilă spovedania.

Dar dacă nu muriţi, la primul preot pe care-l întâlniţi să vă spovediţi din nou păcatele.” Adică am procedat cinstit în ceea ce priveşte respectiva Taină a Pocăinţei. Vă spun acestea ca să aveţi o imagine a stării noastre spirituale acolo, când erai în fiecare moment nesigur de clipa următoare. Această stare nu era de o zi, era de ani.

Nu am putut vedea nici un semn de bunăvoinţă omenească de la gardieni în tot acest timp. Te duşmăneau şi te omorau, pentru o pârlită de leafă, ca pe un mare criminal, pentru că aşa era educaţia pe care le-o făceau: „Tâlharilor, dacă nu vă astâmpăraţi, vă băgăm în locul lor!” Am fost întrebat de mulţi unde a fost mai greu: în închisoare sau în pustie, pentru că am trăit şi prin pustie.

In închisoare, cei care nu credeau în Dumnezeu se chinuiau şi le era rău. Pentru că nu era o forţă nevăzută care să oprească niţel pornirile sălbatice, de cruzime, de ură care apăsau mereu pe om. Asta lipsea. In pustie însă dracii cu care lupţi se temeau de Dumnezeu şi era mai uşor, cu toate intemperiile vremii: iarnă, zăpadă, fiare sălbatice, respectiv stare încordată şi acolo. Era totuşi o notă de libertate.

Dumneavoastră încă nu ştiţi cât e de scumpă libertatea şi pentru ce ne-a lăsat-o Dumnezeu? Nu-i nimic mai scump la Dumnezeu ca timpul pe care ni-l dă să-l trăim. Pentru că a sufla şi a răsufla e tot de la Dumnezeu. Şi atunci a avut marea prudenţă Domnul Hristos să ne spună că nu se mişcă fir de păr fără voia Mea.

Suntem guvernaţi de Dumnezeu în toată mişcarea, în toate gândurile noastre ascunse. Sigur că depinde şi pe ce poziţie te aşezi. Având în vedere şi numai lucrul acesta: viaţa veşnică. Dacă te rătăceşti de la Adevărul de credinţă, dacă eşti neatent sau eşti ateu – Doamne fereşte! Că-i mai gravă starea aceasta, nepăsarea aceasta. Aceasta e nesuferită la Dumnezeu…

Pentru că nu e atât de supărat Dumnezeu pentru anumite greşeli pe care le facem cât e pentru că suntem nepăsători. Ne amânăm existenţa duhovnicească, mergem din inerţie. E o mare greşeală! Trebuie trăit fiecare moment în toată plinătatea lui. Să te cunoşti pe tine. Care e una din marile greşeli existente în lume? Fiinţa omenească, care e făcută după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, se izolează după propria sa pornire egocentrică.

Din volumul Părintelui Arsenie Papacioc - Mici îndemnuri spre mântuire, apărut la editura Sophia, ediție alcătuită de Ieromonah Benedict Stancu

Vedeți și - Sf. Paisie Aghioritul: Cine face yoga intră într-o stare demonică! / Pr. Arsenie Papacioc: Nu vă mai înșelați cu yoga! Biserica o consideră erezie!

Site-ul abcortodox.ro se bazează exclusiv pe veniturile obținute din afișarea de reclame, dacă doriți să susțineți publicația abcortodox.ro, vă rugăm să nu blocați reclamele.