Există o parte a societății care pare că a ajuns la un prag de nebunie atât de mare, încât confundă binele cu răul, lumina cu întunericul, Adevărul cu minciuna și nu ezită niciun moment să propage aceste lucruri în societate.
Ideologiile și opiniile toxice nefirești sunt revărsate în spațiul public, cu atâta ură, cu scopul de a murdări lucrurile firești, normale, cuviincioase, lăsate de Dumnezeu, care ar trebui să fie la temelia unei societăți, chiar și în 2025.
Un val de ură, calomnii și injurii s-au revărsat la adresa părintelui Ioan Istrati, care a relatat gestul de urmat, minunat, pe care l-a făcut.
Părintele a relatat cum a contribuit la salvarea unui bebeluș de la avort. O parte l-au felicitat pe părinte, dar unele persoane s-au întrecut în injurii incalificabile.... Domnul să îi lumineze!
Postarea de miercuri a pr. Ioan Istrati: ''Acesta este Trupul Meu. Am scris întâmplarea cu femeia însărcinată. Am blocat vreo 80 de oameni. Am fost făcut mizerie, putinist, medieval, blestemat.
Mi-au zis ca trebuie să fiu tăiat în bucăți, ca merit închisoare pe viață că ajut copii nedoriți. Copilul era dorit, de aia plângea fata, de-aia a fugit de avort. Femei îndrăcite mi-au scris ce bine e să avortezi. Altele au băgat-o pe aia cu orfelinatul într-o țară cu 80 de mii de cereri nesoluționate de adopție. Una mi-a zis să mă angajez voluntar la orfelinat.
Una cu o mie de coșuri a zis că copilul neiubit trebuie omorât. I-aș fi răspuns că și ea atunci. Una a zis că de ce pun presiune pe o femeie și așa în durere. Peste tot argumente cretine și de iad. O crimă e o crimă. Ar trebui să ai responsabilitatea de a fi adult. Dacă eu omor un om pe stradă, fac 20 de ani pușcărie.
Asta e. Nicio milă. Iar când omori câțiva bebeluși pe an, e distracție. Și argumente naziste: că poate fi bolnav, că va fi sărac. Pentru nenorociții ăștia ar trebui omorâți săracii preventiv.
O să fie greu de crescut. Hai să-l omorâm. Și peste toate argumentul imbecil: e trupul meu fac ce vreau cu el. Nu!!!!! E trupul unui om nou, cu suflet nemuritor, care peste un miliard de ani va exista. E altcineva. Unic. Infinit în unicitate. Cu chipul lui Dumnezeu.
Urmașii maimuțelor vor uciderea oamenilor, a celor mai curați și mai sfinți dintre ei: pruncii. De asta avortul e liturghia satanică, inversarea jertfei lui Dumnezeu, uciderea lui Dumnezeu în inima mamei. Supremul deicid.
Omorârea vieții veșnice. În sânul iubirii, în cea mai adâncă taină a vieții, în altarul pântecelui, se face fărădelegea ultimă, cea mai cumplită dintre crime. "E trupul meu".
De fapt la Sfânta Liturghie, cuvintele de instituire a Euharistiei, cele mai sfinte cuvinte care s-au rostit în univers, întemeierea transfuziei noastre cu Sângele lui Dumnezeu, începutul nemuririi în Hristos:
"Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi, spre iertarea păcatelor", este plânsetul infinit, mai asurzitor decât cerurile, al lui Dumnezeu, când vede cum bebelușii Lui sunt omorâți: Acesta este Trupul Meu!!!, a scris părintele miercuri pe Facebook.
Postarea de marți: ''Bebelușul vrea să te sărute În Constanța, pe strada F..., e un cabinet de ginecologie. De fapt e o măcelărie de bebeluși scumpi. Se fac avorturi. Vine un doctor de două ori pe săptămână și mai omoară câțiva prunci. Și pe Dumnezeu din ei.
E o rană în cartier. Mă doare cumplit de câte ori trec pe acolo. Și - credeți-mă, simt intunericul de iad. Urăsc casa aia, și mașinile de la poartă, în carele mămicile cu viață în ele devin criminale în serie.
Odată, mă plimbam pe acolo. Dusesem un pui de mâță bolnav la veterinar. I-au făcut un sedativ. Mi-au zis să revin într-o oră. Mergeam așa agale, cu capul în nori. Când ajung lângă stabilimentul drăcesc, o mașină roșie în față. Mă săgeată inima.
În ea, o fată peste măsură de frumoasă și un tâmpit. Se certau. Mi-am dat seama că fata voia să păstreze bebelușul, iar fiara proastă de la volan, nu. Țipau acolo. Am trecut pe lângă ei. Fata m-a văzut în reverendă. Și-a adus aminte de Dumnezeu. Prostovanul criminal a intrat în cabinet, să plătească uciderea cred. Fata a rămas în mașină.
M-am întors repede, când am trecut pe lângă ea, avea geamul deschis, i-am zis scurt: bebelușul vrea să te sărute. Fata s-a uitat lung și a izbucnit în plâns. Urla de durere. S-a ridicat și a luat-o la fugă în vale. Criminalul a ieșit din curte, a strigat-o. Fugea biata fată de tăietoare, de n-am mai văzut.
Am lăcrimat și eu. Poate am reușit să salvez un bebeluș scump, cu ochii mai curați decât cerurile, de cuțitele dracilor cu chip de om. Slavă lui Dumnezeu''.