Părintele Ioan Istrati a scris un text în care a exemplificat cum o bătrânică "a devenit prin rugăciune o flacără de lumină în noaptea lumii în care ne aflăm".

Părintele a evidențiat fapte de luat aminte despre un om, o femeie model, exemplu de urmat pentru noi toți! Să luăm aminte!

Textul părintelui Ioan Istrati: "O bătrânică foarte scumpă, Elena, a plecat azi la Maica Domnului pe care a iubit-o. Chiar înainte de Duminica mironosițelor. Chiar când Sfânta Împărăteasa Elena a venit la noi.

Avea 95 de ani. În căsuța mică, era tot timpul Liturghie. Avea televizorul mereu pe Trinitas. Candela nu se stingea niciodată. Știa o mie de rugăciuni pe de rost. Își făcea focul cu lemne singură. Era de un bun simț, de o nevinovăție și drăgălășenie unice.

Era îndrăgostită de Sfânta Liturghie. Venea prima la cinci dimineață și stătea lângă gard până se deschidea Biserica. Îmi spunea" Părinte, eu mor fără Liturghie. Mă trezesc de dimineață cu un dor de Dumnezeu. S-a spovedit la mine zece ani. Nu deranja pe nimeni niciodată.

Simțea rugăciunea cu toată ființa ei. A ajutat Biserica în fiecare lună, deși avea o pensie foarte mică. O durea spinarea și la fiecare pas zicea încet: au, au. Zâmbeam toți de râvna și credincioșia ei. Și totuși venea un kilometru de pe Biruinței până la Biserică în fiecare zi.

În pandemie, pleca de acasă fără hârtia aia blestemată, se strecura pe lângă copaci și săruta poarta Bisericii. A fugit de un jandarm prost care o striga. Acum câteva săptămâni pleca la Biserică. A căzut pe un trotuar. Avea 30 de kile.

Au dus-o la spital cu piciorul rupt. Acolo și-a pus în regulă totul cu copiii, și-a cerut iertare de la toți, a poruncit să fiu preotul care o îngroapă și a adormit lin în brațele lui Dumnezeu. Acum a venit Biserica la ea.

Ea e o mironosiță de azi. O femeie care a devenit prin rugăciune o flacără de lumină în noaptea lumii. Dumnezeu să o țină în brațe'', a scris părintele Ioan Istrati, pe contul său de Facebook, unde a atașat și o fotografie cu bătrânica Elena care a trecut la Domnul.

Foto

Citiți și articolul ----- Atenție la pericolul neo-ortodoxiei! Pr. Ioan Istrati, apel: Să rămânem până la moarte în vechea Ortodoxie!

Citiți și - ''Copilașul care a suferit de autism până l-a cunoscut pe doctorul care trebuie...'' Pr. Ioan Istrati a relatat MINUNEA vindecării unui copil de 5 ani de către ''chirurgul de lumină'' Sf. Ioan Rusul

Citiț și ---- Cum s-a trezit miraculos din comă o bătrânică, după 4 zile?! Pr. Ioan Istrati, lacrimă de uimire: Ce minune a universului e Hristos cel euharistic

Vedeți și o altă postare a pr. Ioan Istrati în contextul modelelor de urmat:

Pe Valea Bistriței, unde a fost tata preot, în creierii munților, aveam două surori foarte simple și sărmane. Una din ele, Catrina, stătuse cu noi când eram mici. Avea o căsuță în Pietroasa de trei metri pe doi, cu o sobă, un pat și o măsuță. Nu avea lumină, doar o lampă cu petrol. Citea toată ziua din Psaltirea groasă, înnegrită de fum și de rugă.

Ziua muncea pe la oameni, până se înnopta. Venea cu sfințenie la Biserică, zece kilometri pe jos, și stătea după o strană, în genunchi, cu capul lipit de podea toată slujba. Noi care o iubeam de când eram bebeluși îi aduceam gogoși, tare îi mai plăceau.

După ce a plecat tata din munți, am mai văzut-o rar. Mergeam musai la ea. Ne trimitea scrisori la fiecare Crăciun și Paști. Scria foarte frumos și din suflet, deși nu făcuse decât câțiva ani de școală.

Când am fost ultima oară, am vorbit despre problemele grele ale vieții, despre suferință. A zis: înaintea lui Dumnezeu este toată dorirea noastră și suspinul nostru dela El nu s-a ascuns. Și spre bătăi gata suntem și durerea noastră înaintea noastră este pururea. Am încremenit.

Catrina vorbea de trei minute numai în citate din Psalmi, cred că a zis vreo douăzeci de versete. Era atât de simplă, și totuși mai înțeleaptă decât toți. Mintea ei devenise Psaltire, pe care scria tremurând Degetul lui Dumnezeu. La plecare, i-am strecurat sub perna veche un tenculeț de bani de un leu. Atâta aveam.

După două săptămâni am primit scrisoare: sărut mâna de comoara de sub pernă. Iar mila Domnului din veac în veac celor ce se tem de El și dreptatea Lui spre fiii fiilor. Mai sunt femei în pustie, care se roagă neîncetat la feștila lumânării și care au devenit Biserici ale lui Dumnezeu.

Ce bucurie, ce onoare, că am cunoscut-o când eram prunc. P. S. Acuma a ales calea lui Dumnezeu și e monahie la Mănăstirea Poiana Maicilor - Durău. E aproape oarbă, dar șoptește Psaltirea mereu. E maica Mavra, nume luat după Sfânta Cuvioasă Mavra care s-a nevoit în peșterile Ceahlăului. Să luăm aminte!''.