''Este nevoie mai întâi de multă rugăciune, că fără Dumnezeu nu putem face nimic (Ioan 15,5). Întâlnirile între biserici sunt bune, evanghelice, căci astfel creștinii se cunosc destul de bine unii pe alții și încetează ura confesională.
Însă, de aici pînă la unire este departe ca până la ceruri, că nicio Biserică neortodoxă nu va renunța la credința ei ca sa vină la Biserica Ortodoxă.
Se cere membrilor Bisericii Ortodoxe să fie cu mare grijă, ca nu cumva să se renunțe la ceva din tradiția noastră milenară, din învățăturile Sfinților Părinți și, mai ales, din dogmele Bisericii Ortodoxe, stabilite și apărate de atâția sfinți și cu atîta jertfã.
Că dacã Sfinții Părinți întruniți în cele șapte Sinoade ecumenice și la cele 11 sinoade locale în primele veacuri creștine nu ar fi fost cu mare atenție la apărarea dogmelor si învățăturilor dreptei credințe ortodoxe, noi astăzi nu mai eram creștini ortodocși.
Deci, trebuie să fim cu luare aminte ca jertfa sfinților nostri părinți să nu fie zadarnică. Astfel, ne pierdem si noi mântuirea si dezbinăm și pe credincioșii Bisericii Ortodoxe atât de statornici, evlavioși si devotați.
(Arhim. Ilie Cleopa, Lumina si faptele credinței, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 1994, p. 198)
''Astăzi, în lume se află până la o mie de secte și grupări religioase creștine, unele mai fanatice, mai periculoase decât altele, cum ar fi „martorii lui Iehova”, „templul satanei”, cu așa numita „liturghie neagră”, în care se adoră diavolul în locul lui Dumnezeu.
Ei caută să-și facă noi membri în rândul credincioșilor interesați, a celor certați cu disciplina Bisericii lui Hristos, a celor săraci, cărora le promit ajutoare materiale și mai ales a tinerilor, pe care îi pot corupe mai ușor.
Să luăm deci aminte la noi și la familile noastre ortodoxe. Înmulțirea sectelor este un semn văzut apocaliptic, care prevestește sfârșitul veacurilor.
Prima datorie a fiilor Bisericii Ortodoxe este aceea de a cunoaște cât mai bine Sfânta Scriptură, Sfânta Tradiție, Catehismul și operele principale ale Sfinților Părinți. A doua datorie, dacă nu cea dintâi, este să trăim cu mare credință în Dumnezeu și să ducem cu râvnă și evlavie viața noastră religioasă de familie, în desăvârșită moralitate.
Sectele cer teorie, ne atacă cu texte din Sfânta Scriptură. Noi să le răspundem, nu cu vorbe, nu cu atât cu texte din Biblie, cât mai ales cu viața morală smerită, curată, sfântă. Vorbele nu pot înlocui faptele. În fața unor creștini corecți, milostivi și evlavioși, ei se rușinează și tac.
A treia mare datorie ce ne revine este să ne creștem copiii în frică de Dumnezeu, cu mare grijă și atenție. Căci dacă nu-i educăm noi cum trebuie sau îi smintim cu viața noastră, a părinților, îi pierdem sufletește pe fii, nu ne mai aparțin și foarte ușor îi pot amăgi sectele, patimile, beția, desfrâul și necredința. Un tânăr o dată căzut, greu mai poate fi salvat, tras de la sectă. Copiii, ca și părinții, trebuie să știe de mici Tatăl nostru, Crezul și Psalmul 50, și să învețe cunoștințele religioase principale din Catehismul ortodox. Cine nu știe pe de rost măcar aceste trei rugăciuni nu poate fi împărtășit cu Sfintele Taine.
Altă mare datorie a creștinilor ortodocși este să fie oameni de rugăciune că fără ea nu putem face nimic. Să nu lipsească în sărbători nimeni de la Sfânta Liturghie și de la predică, afară de mare nevoie. Rugăciunea cu credință, cu post și lacrimi este viața noastră, pâinea noastră duhovnicească, mântuirea noastră. Apoi trebuie să trăiască în dragoste cu toți oamenii, mai ales cu cei din familie și să facă după putere milostenie, care „acoperă mulțime de păcate”.
O altă datorie principală este ca fiecare să aibă un duhovnic bun, înțelept, la care să-și mărturisească păcatele în cele patru posturi, să-i ceară sfaturi pentru toate și să-l asculte ca pe Însuși Hristos.
Creștinii noștri nu trebuie să meargă la adunările sectante, nici să-i primească în casă, și nici să discute cu ei, dacă nu vor să cadă în cursele lor.
Cine face aceasta nu va fi amăgit niciodată de diavol, nici de patimi, nici de cursele oamenilor răi. - extras din predica Sfântului Părinte Ilie Cleopa, la Duminica Duminica a VII-a după Paști (a Sfinților Părinți de la Sinodul I Ecumenic).