Vă invităm să citiți mai jos una din marile minuni ale Sf. Spiridon înainte de a ajunge la Sinodul I Ecumenic, unde se dezbătea marea erezie a preotului Arie, dar și ce s-a întâmplat la Sinod, cum i-a rușinat pe ereticii arieni. Merită să citiți până la capăt!
Sfântul Spiridon, după primirea invitației pentru Sobor, se adresează bunului său ucenic:
– Fiule, iată am primit de la împaratul Constantin invitație să mergem la Sobor, la Niceea Bitiniei în Asia, împotriva blestematului Arie!
– Părinte, dar mata ești tare bătrân și avem de mers până acolo sute și sute de kilometri, e tare departe. – Fiule, la dimineață să pui caii la trăsură, că mergem la port, ne suim cu căruța într-un vaporaș, și apoi o sa mergem în Asia Mică !
Arienii, când au auzit că merge Sfântul Spiridon, ei știau că-i făcător de minuni, și atunci au zis: “Măi, dacă merge moșneagul ăsta la Sinod, noi suntem gata, suntem terminați ! Acesta nu vorbește, ci face minuni, și împăratul când va vedea minunea, gata cu noi, sigur că iscălește izgonirea noastră de acolo! Hai să le tăiem capul la cai, să-l împiedicăm cumva și să-l facem să se răzgândească. Dacă n-are cai, moșneagul pe jos nu se poate duce, că are aproape 100 de ani”.
Și s-au dus arienii în grajd noaptea, că în Cipru erau mulți arieni, sate întregi, cum sunt sectarii la noi acum, și au tăiat capul la amândoi caii.
Iar dimineața, Sfântul Spiridon i-a zis băiatului: – Du-te fiule și pune caii la ham să plecăm repede, cum am zis, că se face ziuă! Mai era un ceas-două până se lumina de zi.
Ucenicul s-a dus să înhame caii, cu noaptea-n cap, cu o lumânărică în mână.
Când se duce ucenicul în grajd, uimit și înfricoșat, găsește caii morți. Îi strigă Sfântului Bătran: – Părinte, vai de mine, ne-au tăiat capul la amândoi caii ! Caii-s morți, fără capete amândoi ! Nu mai putem să mergem nicăieri!
Dar bătrânul știa sigur că arienii au făcut aceasta, ca să-l împiedice pe el să nu se ducă la Sinod. Și i-a zis ucenicului: – Asta arienii au făcut-o, las’că ne-ajută Dumnezeu !Du-te și pune capul înapoi la cai că vin și eu acolo !
Încă nu era ziuă. Acela s-a dus pe semi-întuneric, și din greșeală, deși avea o mică lumânarică, a pus capurile cailor invers: capul de la calul cel alb la cel negru și capul de la cel negru la cel alb. Și când a ajuns Sfântul Spiridon acolo, el, bătrân fiind, n-a mai băgat de seamă greșeala ucenicului, și l-a întrebat:
– Fiule, ai pus capetele cailor înapoi? – Le-am pus, părinte, cum ai poruncit. – Unde sunt acuma? – Iata, aici,.. și ii arată, că era întuneric.
Sfântul Spiridon zice: – Bine ești cuvântat Dumnezeul nostru, Cel ce dai viață la toată făptura, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin. Și dintr-odată au înviat caii amândoi, scuturându-se. – Pune-i , fiule, repede la căruță, să putem pleca !
Dar acela nu știa că a pus capul de la calul cel alb la cel negru, din cauza întunericului dinăuntru. Abia când a ieșit cu ei la lumină, scoțându-i pentru înhămat, ucenicul a zis : – Părinte, am greșit ceva ! Am pus calului negru capul celui alb și invers..!! Ce pot să fac acum ?!? – Lasă-i așa, fiule, că nu are nimic, poate ca așa a vrut Dumnezeu !
Iar după ce a înhămat caii, se făcuse de ziuă. Și când au văzut arienii ziua că merge Sfântul Spiridon cu un cal alb cu capul negru și cu un cal negru cu capul alb, au zis:
**– Na, asta da, minune.. Da nu ziceați că ați tăiat capul la cai ?!? – Noi sigur l-am tîiat, la amândoi. – Dar uită-te la ei cât sunt de vii !! Cum i-a înviat ?!? Dacă a făcut el minunea asta și a înviat caii, când ajunge ăsta la Sobor, praf ne face, vai de ce ne așteaptă pe noi cu el acolo… Acesta e mare bineplăcut al lui Dumnezeu Cel Viu și Adevărat și mare făcător e de minuni..!!!
Cunoaștem și minunea de acolo, dar și finalul binecuvântat al Sfântului Sobor.**
Pentru rugăciunile Sfântului Ierarh Spiridon, Doamne, miluiește și mântuiește sufletele noastre!
Extras din volumul Ne vorbește Părintele Ilie Cleopa Autor imagine: Nicolae Grigorescu – Medalion din Icoana Sfântului Spiridon
Și Sfântul Spiridon a ajuns la Sobor să îl înfrunte pe ereticul Arie și pe ceilalți.
Sfântul smeritul Ierarh Spiridon cu mitră din papură. (o parte din sfintele moaște se află și în București) Era simplu la purtări şi smerit cu inima. La început a fost păstor de oi. Apoi s-a însurat, iar după moartea soţiei a fost făcut episcop.
Dumnezeu i-a dat harul tămăduirilor în aşa măsură că a fost numit făcător de minuni.
"Cand au ajuns la port s-au suit pe corabie si s-au dus in Asia Mica, iar apoi pe uscat au mers pana la Niceea Bitiniei.
Imparatul era pe scaun si langa el imparateasa, 318 Sfinti Parinti, armata care mentinea ordinea, generali, cutare. Si toti, cu mitre stralucite pe cap, ca aurul. N-ati vazut cum poarta arhiereii ? Toti in scaune. Era sobor mare. Sfantul Spiridon era mai la urma.
Acolo cand au ajuns, soldatii – armata care mentinea ordinea, garda imperiala – care cum venea, legitimatia: "De unde esti?" ca veneau din tot pamantul**. Santinele care pazeau, cand l-au vazut pe Sfantul Spiridon incaltat cu opinci, cu un cojoc si cu o cruce de lemn la gat, cu mitra de papura pe cap, batran, au intrebat:**
- Stai, mai mosnege, unde te duci ?
- Sunt chemat aici.
- Ce chemat ? Du-te ca-i sperii pe ceilalti ! Ia iute, aceia cu mitre de aur. Fugi de aici sa nu te vada imparatul! Dar diaconul a spus:
Este chemat si el de imparat.
Pe aista sa-l cheme imparatul? Acesta-i stricat la minte. Cu mitra de papura pe cap, cu opinci, cu cojoc vine aici sa faca de ras imparatul ?
- Domnule, acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda. Ce stiau soldatii de Sfantul Spiridon ?
Dar vine diaconul si-i arata santinelei: - Uite, mai. Are chemare. El toata saptamana paste oile, iar duminica slujeste la episcopie ca episcop. El este cioban.
Cand a vazut stampila imparatului Constantin, a zis: - Acesta-i chemat de imparatul? Nu se poate, domnule! - Dumneata stii cine-i acesta? Te uiti ca-i incaltat cu opinci si cu cojoc si cu mitra de papura? Nu stii cine-i acesta. Acesta o sa-l biruiasca pe Arie.
- Acesta? Arienii sunt atatia arhierei si invatati si teologi si cutare. Apoi aici este imparatul cu coroana de aur pe cap si ceilalti mitropoliti, au mitre cu pietre scumpe pe cap. Dumneata daca te duci ii faci de ras pe ceilalti episcopi.
Arienii se laudau ca au mitropoliti invatati, pe Evsevie al Nicomidiei, pe Arie, pe Maris al Calcedomului, pe Teogenie al Niceei, atatia invatati. Arie avea mai multi episcopi decat ortodocsii. Dar avea si un filosof care stia atatea limbi si stia si argumente biblice si argumente stiintifice.
Acela i-a spus Sfantului Atanasie: "Daca-mi dai un text din Scriptura, eu iti dau 10 000". Cu acela se lauda Arie. "Lasa, ca pe acesta nu-l biruiesc ei ortodocsii, cand va vorbi !"
Soborul incepuse de sase luni. Erau procese verbale, lupte mari, dogmatice, canoane. Nu se puteau hotari. Cand au vazut chemarea de la imparat, au zis : - Mai, da-i pace sa treaca! L-a chemat si pe mosneagul acesta ! Cu acesta are sa faca el sobor ?
Cand au auzit povestea, ca arienii au taiat capul la cai, au zis : "Acesta va fi hotarul Soborului !" Imparatul, cand l-a vazut, s-a dat jos de pe scaun, a dat coroana jos si i-a sarutat picioarele. S-au speriat toti ceilalti episcopi. Si Arie s-a speriat cu filosofii lui: "Cine-i acesta, mai, sa-i sarute imparatul picioarele?" Si i-a dat imparatul scaun langa el.
Arie, cu ai lui, fata-n fata cu imparatul. Armata cu mentinerea ordinii, sa nu se sfadeasca, sa nu se omoare. Si cand a ajuns si l-au vazut, sfintii l-au cunoscut:
"Acesta-i Sfantul Spiridon de la Trimitunda Ciprului". Si apoi l-a luat imparatul de mana si l-a pus langa el. - Stai aici, parinte Spiridoane !
A stat batranul. El era cel mai batran la Sobor. - Parinte Spiridoane, uite ce spun acestia, ca Hristos n-a fost de-o fiinta cu Tatal, ci ca a fost o zidire aleasa. A fost mai mare ca ingerii, dar n-a fost chiar Dumnezeu. De aceea ne-am adunat aici, Sobor mare, ca sa aratam adevarul credintei. Nu de alta, dar Biserica este in mare primejdie sa se faca toata eretica. Sfintia ta ce zici? Sfantul Spiridon a zis:
Maria ta, mai inainte de-a incepe noi convorbirea cu dansii, sa ne rugam. Gata, l-au ascultat toti. Au cazut toti arhiereii in genunchi, si imparatul si imparateasa. Cand s-au rugat, s-a cutremurat pamantul cu dansii. Asa rugaciune, ca erau atatia sfinti ! Pe urma au stat pe scaun. Imparatul a dat ordin:
Scoateti dintre voi unul care este cel mai invatat, cel mai destept, sa discute cu ortodocsii ! Ei, gata, au pus filozoful.
- Cu acesta sa vorbeasca! Acela stia toata Scriptura. Avea un drac arhicon. Aceia sunt teologii iadului. Invata pe om toata Scriptura, dar il invata gresit.
Iese acela, incepe a se lauda el, a huli pe Mantuitorul. - Uite, Parinte Spiridoane, ce spune! Acesta-i un mare invatat de-a lor. Dar invatatul: - Dar cu cine vorbesc eu ? Iese Sfantul Spiridon. - Cu opincarul asta? Cu mosneagul asta? De ce l-ati adus aici?
Iar Sfantul Spiridon cand a auzit, indata a facut cruce si a zis : - Muta sa fie gura aceea care vorbeste hule impotriva adevarului. Si filosoful acela a mutit. - Im, im, im! Se uitau toti. Stai drace, ca ai dat peste Sfantul Spiridon! De aceea sa aveti mare evlavie la sfinti. Imparatul a vazut : " Mai, mare minune !" Dar acela, mut, mut, dar destept. Si-a zis el : "Mai, n-am de-a face cu oameni filosofi, sa stie teorie multa ! Spiridon acesta m-a trantit cu minunea ! N-am nevoie de vorba multa ".
Arie a intrebat : - Ce-i cu dansul, ma ? - L-o mutit. - Nu ti-am zis ca daca vine mosneagul Spiridon, praf ne face.
Ehei! Prin cine lucreaza Dumnezeu! Prin acei smeriti. Cand a vazut filosoful, a scris o scrisoare: "Sfinte Spiridoane, daca-mi dezlegi limba, pana la moarte voi apara Ortodoxia, nu mai vorbesc contra ei!"
Si a facut Sfantul Spiridon cruce si a zis: - Sa-ti dezlege Hristos limba si s-o faca trestie a scriitorului ce scrie degrab, impotriva ereticilor. Si a inceput filosoful a vorbi si a trecut de partea ortodocsilor.
- Bine a zis Mantuitorul ca Imparatia Lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere si minuni. Acesta a venit cu puterea dumnezeirii. Nu-i vorba de vorbe aici, ci de fapta. In veac nu voi mai spune ca Arie are dreptate.
Si a trecut filosoful de partea adversarilor si a fost cel mai mare aparator al lor la Soborul I, dupa ce i-a dezlegat limba lui. Si atunci iese altul din partea lui Arie. Era un mitropolit, Evsevie al Nicomidiei , mare arian. Acela ce-a zis? "Sa aparam noi. Daca l-a biruit pe filosof, noi ce suntem aici?"
- Parinte Spiridoane, zice, cum se poate sa fie un Dumnezeu si trei, de o fiinta, de-un scaun? Acela sa fie si trei si una ? - Cum trei ? E un singur Dumnezeu de o fiinta, dar este in trei fete. Ia uita-te la soare! Sunt trei sori? Are trei insusiri? Are globul, lumina si caldura. El inca tot nu se dadea.
- Cum ii, Parinte Spiridoane, un Dumnezeu si trei?
- Nu-s trei. Este un singur Dumnezeu in trei fete : Tatal, Fiul si Duhul Sfant – Sfanta Treime. **Tocmai atunci cum erau ei acolo, era o caramida pe jos, iar Sfantul Spiridon vorbea cu Evsevie, mitropolitul Nicomidiei.
- Ia ascultati, parintilor, filosofilor, episcopilor, mitropolitilor, ia da caramida aceea incoace! Si a ridicat-o in sus. Tu crezi ca este un Dumnezeu in trei fete?
- Nu pot sa inteleg.**
El tinea de Arie, ca Iisus Hristos n-ar fi de o fiinta cu Tatal, a fost o mare zidire, mai mare peste ingeri, dar n-a fost chiar de o fiinta cu Tatal.
Sfantul Spiridon ia caramida in mana: - Cate corpuri am eu in mana? - Una. - Treime cinstesc, dumnezeire una. Asa Dumnezeul nostru. Este un singur Dumnezeu in trei fete. Atunci a iesit focul din caramida in sus, apa s-a coborat in jos si pamantul a ramas in mana lui. - Se poate trei si una?
Cand a vazut imparatul a si iscalit izgonirea lui Arie si l-a canonisit cu toti ai lui. I-a prins frica pe toti. Aceasta a fost minunea de la Soborul I de la Niceea cu Sfantul Spiridon. Trei si una. O fiinta in trei fete." "Ne vorbeste Parintele Cleopa", volumul 13.
De menționat este faptul că la acest Prim Sinod Ecumenic , printre cei 318 episcopi, a fost prezent și Marcus al Tomisului.