Fiți la curent cu tot ce postăm și pe Facebook! ABC Ortodox Like & Follow! Vă mulțumim!
Cum a salvat Sfântul Spiridon insula Corfu de ciumă în 1673. Epidemia de ciumă din anul 1673 a pustiit insula Corfu fără milă și în toiul dezastrului s-a oprit brusc și în chip de neînțeles.
Din bisericile și casele de pe insulă se înălțase rugăciune neîncetată către Dumnezeu și, cu trei nopți înainte de potolirea molimei, în vârful clopotniței a apărut o lumină strălucitoare.
Înlăuntrul luminii, privitorii puteau vedea limpede chipul Sfântului Spiridon cu o cruce în mână punând pe fugă ciuma care luase forma unei fantome negre, zvârcolindu-se și răsucindu-se în văzduh, ca și cum ar fi încercat să scape din mâna sfântului. Să luăm aminte!
În amintirea minunii din octombrie 1673, când Sfântul Spiridon a salvat insula Corfu de epidemia ciumei, corfioții fac procesiune cu sfintele sale moaște și îi mulțumesc pentru nenumăratele sale binefaceri către localnici și către lumea întreagă.
Sf. Ierarh Spiridon, ocrotitorul bolnavilor, editura Doxologia, Iași 2019.
Creştinii îl sărbătoresc, pe 12 decembrie, pe Sfântul Spiridon, episcop al Trimitundei, mare făcător de minuni şi sfântul care îşi părăseşte racla pentru a veni în ajutorul oamenilor care îl cheamă prin rugăciuni.
S-a născut din părinţi simpli şi el era smerit cu inima. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, şi-a întemeiat familie şi a avut copii.
Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor.
"În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul", conform vol. "Vieţile Sfinţilor".
Pentru aceasta și nu numai a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, din Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337). VEZI continuarea aici!
Postarea părintelui Ioan Istrati: ''Sfantul Spyros. Când eram student la teologie, mă duceam la Sfântul Munte Athos în fiecare vară. N-aveam mulți bani, așa că munceam la mănăstiri acolo, studiam, mă rugam cu ei, ascultam bătrâni sfinți.
Odată, eram în Tessalonic, așteptând autobuzul de 5 dimineața pentru Ouranopolis. N-aveam bani pentru hotel, de-abia ptr autobuz.
Dormeam pe o bancă într-un parc. Veneau polițiștii, că nu e voie, le arătam viza, că nu eram boschetar. În iunie, noaptea era un deliciu să dormi afară în Tesalonic. In geana nopții, un polițist tânăr s-a apropiat de banca mea. M-a întrebat ce fac și unde mă duc. I-am zis. Athos.
Dar el: și ai mâncat ceva? Zic: daa, un souvlaki. De fapt mâncasem la 4 după amiaza, iar acum era 2 noaptea. Vezi că este pe strada cutare o cantină cu mâncare caldă, gratuit.
L-am întrebat cum îl cheamă: Spyros, a zis el. M-am dus. Era cam pustiu. Doar o bătrânică pe o bancă. Am bătut la geam. O grecoaică aprigă cu ochii negri m-a luat pe sus: acuma se vine?
Mi-a dat o strachină enormă cu supă de năut, caldă, învăluitoare, cu chimen, și un codru mare de pâine. A fost una dintre cele mai bune supe din viața mea. De aia am scris de necesitatea unor cantine. Pentru oricine. E o milostenie uriașă.
L-am pomenit pe Spyros ăla mustăciosu de sute de ori. În Athos, am povestit întâmplarea unui părinte român. Mi-a zis: ăla era Sfântul Spiridon. Sunt sute de greci care mărturisesc că l-au întâlnit și i-a ajutat sau îndemnat la cele bune'' - preot Ioan Istrati.