'Sfantul Spyros

Când eram student la teologie, mă duceam la Sfântul Munte Athos în fiecare vară. N-aveam mulți bani, așa că munceam la mănăstiri acolo, studiam, mă rugam cu ei, ascultam bătrâni sfinți.

Odată, eram în Tessalonic, așteptând autobuzul de 5 dimineața pentru Ouranopolis. N-aveam bani pentru hotel, de-abia ptr autobuz.

Dormeam pe o bancă într-un parc. Veneau polițiștii, că nu e voie, le arătam viza, că nu eram boschetar. În iunie, noaptea era un deliciu să dormi afară în Tesalonic. In geana nopții, un polițist tânăr s-a apropiat de banca mea. M-a întrebat ce fac și unde mă duc. I-am zis. Athos.

Dar el: și ai mâncat ceva? Zic: daa, un souvlaki. De fapt mâncasem la 4 după amiaza, iar acum era 2 noaptea. Vezi că este pe strada cutare o cantină cu mâncare caldă, gratuit.

L-am întrebat cum îl cheamă: Spyros, a zis el. M-am dus. Era cam pustiu. Doar o bătrânică pe o bancă. Am bătut la geam. O grecoaică aprigă cu ochii negri m-a luat pe sus: acuma se vine?

Mi-a dat o strachină enormă cu supă de năut, caldă, învăluitoare, cu chimen, și un codru mare de pâine. A fost una dintre cele mai bune supe din viața mea. De aia am scris de necesitatea unor cantine. Pentru oricine. E o milostenie uriașă.

L-am pomenit pe Spyros ăla mustăciosu de sute de ori. În Athos, am povestit întâmplarea unui părinte român.

Mi-a zis: ăla era Sfântul Spiridon. Sunt sute de greci care mărturisesc că l-au întâlnit și i-a ajutat sau îndemnat la cele bune.' - preot Ioan Istrati.

'Sfântul Ierarh Spiridon era sărac, păstor de capre, n-avea bani de veșminte, așa că și-a împletit o mitră din nuiele de papură. N-avea nici ceară pentru lumânări, așa că doi monahi care aveau grijă de slujbe n-au mai aprins dimineața lumânări. Când a venit Sfântul, i-a întrebat de ce nu le-au aprins. I-au răspuns: păi oricum nu e nimeni în Biserică, și ceara e scumpă.

Atunci ierarhul cel bun i-a chemat în fața Sfintelor Uși. I-a pus să îngenuncheze și și-a pus mâinile peste capetele lor. Atunci ochii sufletelor lor s-au deschis și au văzut miriadele de îngeri, foșnind uriaș din aripi, așteptând în rugăciune Marea Liturghie a Jertfei Mielului lui Dumnezeu.

Cei doi au încărunțit într-o clipă. Când sfântul și-a luat mâinile de peste ei, n-au mai văzut decât Biserica goală. De atunci, și-au făcut slujirea de paraclisieri cu râvna celor ce au văzut raiul odihnindu-se în Liturghie.' - Pr Ioan Istrati

Sf. Spiridon îşi părăseşte racla pentru a veni în ajutorul oamenilor care îl cheamă prin rugăciuni

Sfântul Ierarh Spiridon, episcop al Trimitundei, este sărbătorit de Biserică în ziua de 12 decembrie. Sfântul Spiridon a avut ca patrie insula Cipru.

S-a născut din părinţi simpli şi el era smerit cu inima. În copilăria sa a fost păstor de oi şi, crescând, şi-a întemeiat familie şi a avut copii.

Dar nu după mulţi ani, murindu-i soţia, slujea lui Dumnezeu prin fapte bune, iar averea sa o cheltuia spre odihna străinilor.

"În lume atât de mult a plăcut lui Dumnezeu, încât s-a învrednicit cu darul facerii de minuni, căci vindeca tot felul de boli, din cele cu anevoie de vindecat şi izgonea duhurile rele din oameni, cu cuvântul", conform vol. "Vieţile Sfinţilor".

Pentru aceasta și nu numai a fost ales episcop al cetăţii Trimitundei, din Cipru, în timpul împăratului Constantin cel Mare (306-337).

Sfântul Spiridon a participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, mărturisind credinţa în dumnezeirea lui Iisus Hristos, împotriva ereziei lui Arie. De ce a ținut Sfântul Spiridon o cărămidă în mână

A participat la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, mărturisind credinţa în dumnezeirea lui Iisus Hristos, împotriva ereziei lui Arie.

Cuvântarea ţinută în faţa adunării de ierarhi a fost întărită de gestul său minunat: a luat o cărămidă şi, făcând asupra ei semnul crucii cu mâna dreaptă, a strâns-o în cealaltă mână şi din cărămidă s-au văzut ieşind:

focul, care s-a ridicat în văzduh, apa, care a curs pe pământ şi în mâna Sfântului Spiridon a rămas lutul, închipuindu-se astfel, prin mijlocirea celor create, adevărul despre Sfânta Treime, cea într-o fiinţă.

Despre Sfântul Spiridon se arată că era foarte atent la cuvintele Sfintei Scripturi, neschimbând niciun cuvânt din cele scrise în cărţile sfinte, care păstrau adevărul.

Odată, s-a întâmplat ca în mijlocul unui sinod local, la care participau şi Sfântul Spiridon, şi episcopul Trifilie, cel din urmă, cunoscut ca un mare cărturar, a fost rugat de ierarhii participanţi ca să spună un cuvânt de învăţătură. Şi ţinând Trifilie o cuvântare a ajuns la cuvintele lui Hristos spuse către slăbănog:

"Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta" (Marcu, 2, 11). Dar el nu a spus aşa, ci în loc de pat a zis culcuş, adică: "Scoală-te şi-ţi ia culcuşul tău".

Auzind Sfântul Spiridon s-a ridicat şi l-a întrebat pe vorbitor dacă se socoteşte mai bun decât Hristos, de se ruşinează de cuvintele Lui.

În prezent, moaştele sale se află în Biserica Sfântului Spiridon din insula Corfu, unde Sfântul este mult cinstit pentru marile minunile care nu încetează.

Potrivit tradiţiei, Sfântul Spiridon pleacă din racla sa pentru a-i ajuta pe oamenii care îl cheamă prin rugăciune, cu credinţă şi dragoste. Alergând prin toată lumea să îi ajute pe cei care au nevoie de el, Sfântul îşi toceşte periodic încălţăminte, nişte papuci din mătase.

Astfel, preoţii de la catedrala din Corfu îi schimbă anual îmbrăcăminte şi încălţămintea tocită, pe 12 decembrie. Hainele purtate sunt dăruite mănăstirilor ortodoxe din întreaga lume.

Datorită minunilor săvârşite în întreaga lume, Sfântul Spiridon a fost denumit şi "Sfântul călător". Se spune că din când în când moaştele sale dispar din biserica din Corfu pentru scurte perioade de timp, iar când reapar sunt calde şi prăfuite, iar încălţările sunt tocite, având urme de pământ şi iarbă.

Sfântul Spiridon îi ajută pe cei săraci şi îi vindecă pe cei bolnavi. De Sfântul Spiridon se face agheasmă, grabnic folositoare pentru boli. De asemenea, prin tradiţie, Sfântul Spiridon este patronul cizmarilor, al cojocarilor şi olarilor.

Pentru sănătatea întregii familii şi pentru spor în casă, în ziua praznicului Sfântul Spiridon nu se prestează munci în gospodărie: nu se coase, nu se spală rufe şi gospodinele nu fac curăţenie; în mediul rural nu se înjugă vitele.

Un alt element interesant, prezent în unele icoane ale Sfântului Spiridon este și acel fes pe care îl poartă pe cap, lucru rar întâlnit în rândul sfinților care, în timpul vieții pământești, au purtat însemne arhierești.

În calitatea sa de episcop al Trimitundei, Sfântul Spiridon ar fi trebuit reprezentat cu mitră arhierească, așa cum prevăd canoanele și rânduielile bisericești, însă vedem că el este reprezentat purtând un fel de scufie sub forma unui coș împletit din nuiele.

Puțini dintre credincioși cunosc că motivul acestei reprezentări îl constituie, de fapt, numele Sfântului Spiridon, care provine de la termenul grecesc „spiris” (σπυρις), tradus prin „coșuleț” sau „coș împletit din nuiele”.

Reprezentarea are ca fundament, așadar, obiceiul Sfântului Spiridon de a purta o scufie împletită din papură, o plantă răspândită în mlaștinile din zona tropicală și temperată.

De la acest obicei i s-a tras mai întâi numele, ca urmare a smereniei sale, apoi iconografia a preluat această imagine a sa și a inclus-o ulterior în tipicul reprezentărilor, scrie Bizanticos.