''1.Să ai un canon zilnic de rugăciune; nu însă foarte mare, ca să-l săvârșești, în pofida tuturor treburilor tale;
2.În timpul liber, să te adâncești în sensurile rugăciunilor canonului tău, înțelegând fiecare cuvânt, trăind fiecare frază și pregătindu-ți inima pe măsură, încât la vremea rugăciunii să le înțelegi lesne;
3.Fără îndoială, la ceasul rugăciunii mintea ta va zburda și se va încurca cu alte treburi. De fiecare dată când îți dai seama că se întâmplă aceasta, să readuci gândirea ta la obiectul rugăciunii.
Să repeți citirea iară și iară, până când o vei face cu atenție și simțire. În acest fel vei constrânge mintea să se concentreze la rugăciune, până când, cu timpul și cu nevoința continuă, se va izbăvi de rătăcire și lâncezeală;
4.Dacă vreun cuvânt sau vreo frază a rugăciunii mișcă puternic sufletul tău, să nu înaintezi mai jos. Rămâi acolo, cu atenția gândului și cu trezvia inimii! Hrănește sufletul tău cu gândurile bune și cu sentimentele sfinte pe care le produce acest cuvânt sau frază.
Nu te sili să lepezi o asemenea stare binecuvântată. Ține-o până când va pleca ea singură! Este semnul că duhul rugăciunii s-a arătat lucrător în tine. Și, în același timp, este mijlocul cel mai eficient pentru statornicia acestui duh în inima ta'' - Sfantul Teofan Zavoratul
– Gheronda, încă o întrebare: „Cum trebuie să se roage cineva dimineața și seara, atunci când nu are nici putere, nici timp liber?”
– Pentru rugăciune există mereu timp. Dacă nu se poate ruga dimineața și seara, să se roage toată ziua. Rugăciunea minții „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă” este o rugăciune pe care o poate spune cineva mereu, oriunde s-ar afla. Poate că dimineața se trezește grăbit, ca să plece la serviciu. Pe drum, însă, poate să spună „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”.
Poate că seara este obosit, la întoarcerea de la muncă, chiar mort de oboseală și să nu mai poată citi Pavecernița sau Acatistul BuneiVestiri. Însă de la serviciu până acasă, conducând sau mergând pe jos, poate spune „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
De aceea este atât de puternică această rugăciune! Și pentru că Îl numești pe Iisus „Dumnezeu”, și pentru că te smerești, cerând milă. Această rugăciune le cuprinde pe toate celelalte.
Nu avem, așadar, îndreptățire să nu ne rugăm. E posibil să nu avem timp să mergem la vreo Vecernie sau la altă slujbă, însă avem întotdeauna timp pentru rugăciune. Chiar și atunci când lucrăm – dacă munca nu necesită concentrare spirituală - ci este lucru de mână, putem spune în interior „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
Nu ne poate împiedica nimeni. Chiar și atunci când mergem pe drum, nimeni nu știe ce gândim; ne putem ruga cu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” Din acest motiv, nu avem îndreptățire să nu ne rugăm'' - Sfantul Nicodim Aghioritul