– Gheronda, încă o întrebare: „Cum trebuie să se roage cineva dimineața și seara, atunci când nu are nici putere, nici timp liber?”
– Pentru rugăciune există mereu timp. Dacă nu se poate ruga dimineața și seara, să se roage toată ziua. Rugăciunea minții „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă” este o rugăciune pe care o poate spune cineva mereu, oriunde s-ar afla. Poate că dimineața se trezește grăbit, ca să plece la serviciu. Pe drum, însă, poate să spună „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă”.
Poate că seara este obosit, la întoarcerea de la muncă, chiar mort de oboseală și să nu mai poată citi Pavecernița sau Acatistul BuneiVestiri. Însă de la serviciu până acasă, conducând sau mergând pe jos, poate spune „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
De aceea este atât de puternică această rugăciune! Și pentru că Îl numești pe Iisus „Dumnezeu”, și pentru că te smerești, cerând milă. Această rugăciune le cuprinde pe toate celelalte.
Nu avem, așadar, îndreptățire să nu ne rugăm. E posibil să nu avem timp să mergem la vreo Vecernie sau la altă slujbă, însă avem întotdeauna timp pentru rugăciune. Chiar și atunci când lucrăm – dacă munca nu necesită concentrare spirituală - ci este lucru de mână, putem spune în interior „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.”
Nu ne poate împiedica nimeni. Chiar și atunci când mergem pe drum, nimeni nu știe ce gândim; ne putem ruga cu „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă.” Din acest motiv, nu avem îndreptățire să nu ne rugăm'' - Sfantul Nicodim Aghioritul
Nu întârzia a-ţi ţese haina de mire când trebuie să mergi acolo împodobit, ca să întâmpini pe Mirele Hristos.
Adu-ţi aminte în fiecare zi că cea de azi este a ta, cea de mâine este în mâna lui Dumnezeu şi că Cel ce ţi-a dat dimineaţa nu ţi-a făgăduit că-ţi dă seara.
De aceea, n-asculta pe diavol, care-ţi cere să dai lui ziua de azi, iar pe cea de mâine s-o dai lui Dumnezeu. Nu!
Ci întrebuinţează toate momentele vieţii tale cum place lui Dumnezeu, ori ca și cum n-ar avea să-ți mai dea altă vreme.
Și gândeşte că pentru fiecare minut vei da seamă cu de-amănuntul; fiindcă într-adevăr scumpă este vremea ce-o ai în mâini şi va veni ceasul când o vei căuta, dar n-o vei găsi.
Consideră ticăloasă acea zi în care, deşi ai făcut multe lucruri, n-ai câştigat multe biruinţi împotriva plăcerilor şi voilor tale rele şi în care n-ai mulţumit lui Dumnezeu, nu numai pentru binefacerile primite, ci pentru patima lui cea nemuritoare suferită pentru tine.
Mulţumeşte-I mai ales pentru părinteasca pedepsire şi cercetare a necazurilor ce s-ar întâmpla a-ți trimite vreodată.
Sfârşesc şi te sfătui: „Nevoieşte-te totdeauna cu nevoinţa cea bună” (1 Timotei 6, 12).
Căci de multe ori numai un ceas al sârguinţei a câştigat Raiul şi un ceas al trândăviei l-a pierdut.
Fii sârguitor dacă voieşti să fie întemeiată nădejdea către Dumnezeu a mântuirii tale. „Cine a nădăjduit spre Domnul, cu sârguinţa va fi” (Proverbe 28, 25).
Nicodim Aghioritul, Războiul nevăzut, Editura Egumenița, Galați, p. 65-66