Sfânta Parascheva, cunoscută și ca Sfânta Vineri, este una dintre cele mai venerate și iubite sfinte ale Bisericii Ortodoxe Române. Ea este considerată ocrotitoarea Moldovei și a întregii Românii. A fost canonizată în secolul al XVII-lea.
Sărbătoarea Sfintei Parascheva se celebrează în fiecare an pe data de 14 octombrie. Sute de mii de pelerini din toate colțurile țării, dar și din străinătate merg în fiecare an, în orașul Iași, pentru a se închina la moaștele Sfintei Parascheva. Mai jos găsiți textul părintelui Ioan Istrati, plin de învățăminte duhovnicești, dar până atunci să luăm aminte la:
Viața Sfintei Parascheva
Sfânta Cuvioasă Parascheva s-a născut în satul Epivata din Tracia, nu departe de Constantinopol, în prima jumătate a secolului al XI-lea. Părinții ei erau credincioși și înstăriți, având și un fiu, Eftimie, care a devenit ulterior episcop al Maditului și Sfânt Ierarh. Tatăl lor, Nichita, a murit când erau foarte tineri, iar mama lor i-a crescut cu grijă, îndrumându-i în credință, fapte bune, rugăciune, post și milostenie.
La vârsta de 10 ani, Sfânta Parascheva a auzit cuvintele lui Dumnezeu despre milostenie și ajutorarea celor săraci și a început să-și întărească devotamentul față de rugăciune, veghe, milostenie și nevoință.
Ea și-a oferit hainele ei bune săracilor și chiar o cruciuliță de aur pe care o purta la piept, înlocuind-o cu una de lemn. La 15 ani, după decesul mamei sale, ea a decis să părăsească lumea și să urmeze calea Mântuitorului.
Cu averea moștenită de la părinți, ea și fratele ei au ajutat săracii și apoi ea s-a îndreptat spre Constantinopol pentru a se închina moaștelor sfinților și pentru a căuta îndrumare duhovnicească. Mai târziu, a mers la o mănăstire dedicată Născătoarei de Dumnezeu în Heracleea Pontului, unde a trăit în ascetism. Apoi a călătorit la Ierusalim pentru a se închina Sfintelor Locuri.
Acolo, a mers cu bucurie în pustia Iordanului, s-a alăturat unei mănăstiri de fecioare și a petrecut viața în rugăciune și smerire. Îngerul Domnului i-a poruncit să se întoarcă în patria ei, iar ea, conștientă că aceasta este voința lui Dumnezeu, s-a întors la Constantinopol. A intrat în biserica Sfintei Sofii și apoi în biserica Vlaherne a Născătoarei de Dumnezeu, slujind lui Dumnezeu cu credință.
La vârsta de doar 25 de ani, Sfânta Parascheva s-a întors în satul natal, apropiindu-se de biserica Sfinților Apostoli din Calicratia. A trăit acolo în rugăciune și ascultare timp de doi ani și și-a încheiat viața, lăsându-și sufletul în mâinile lui Hristos. Trupul ei a fost înmormântat lângă biserică.
Anii au trecut, iar moaștele ei au fost descoperite și au început să facă minuni de tămăduire. Acestea au fost transferate în diverse locuri, inclusiv în Iași, Moldova, datorită lui Voievodul Vasile Lupu, și astăzi se află în Catedrala Mitropolitană din Iași.
Cum au ajuns moaștele Sfintei Parascheva în Moldova, România
Moaștele Cuvioasei Parascheva, care sunt recunoscute în special de bisericile ortodoxe greacă, română, bulgară, rusă și sârbă, au o istorie interesantă. Cuvioasa Parascheva s-a născut în satul Epivat din Tracia răsăriteană, acum cunoscut ca Boiados, în apropierea Constantinopolului, în jurul începutului secolului al XI-lea. Ea a trăit doar până la vârsta de 27 de ani.
În anul 1641, moaștele Cuvioasei Parascheva i-au fost oferite domnitorului Moldovei, Vasile Lupu, ca o recunoștință pentru plătirea datoriilor Patriarhiei față de turci. În același an, moaștele au fost aduse la Iași și au fost așezate cu demnitate în biserica Sfinții Trei Ierarhi, care este acum sub patronajul UNESCO.
Această biserică a fost concepută special pentru a găzdui sfintele moaște ale Cuvioasei Parascheva. Acolo au rămas până în decembrie 1888, când, printr-o minune, au scăpat de un incendiu și au fost ulterior transferate în noua Catedrală Mitropolitană din Iași, unde se află și în prezent.
Cultul Cuvioasei Parascheva a fost oficializat în întreaga Românie în anul 1955, prin hotărârea membrilor Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Tot atunci, s-a stabilit și data de 14 octombrie ca zi oficială de sărbătoare a Sfintei Parascheva.
Textul părintelui Ioan Istrati:
''Lecția Sfintei Parascheva. An de an, mii și mii de oameni o întâlnesc, unii cu probleme grave, alții veniți cu treburi la Iași, studenți credincioși, oameni cu procese grele, bolnavi incurabili, așa încât rândul format la trupul ei sfânt nu se sfârșește niciodată.
La cumpenele anilor, atunci când se apropie sesiunile de iarnă ori vară, rândul devine de-a dreptul impresionant, arătând cum devin oamenii dependenți de har și de cer mai ales în perioade de examen al vieții lor.
Și mai ales atunci când se apropie sărbătoarea Sfintei Parascheva, rândul sparge tiparele Bisericii, se prelungește afară din ea și devine procesiune a credinței și a umilinței către preamilostiva fecioară. Unii s-ar întreba de ce atâta înghesuială, de ce atâta zbucium la Moaștele Sfintei?
Oameni din Iași, care pot să o venereze în fiecare zi a vieții lor, nu ar putea sta deoparte atunci când sutele de mii de pelerini din toate colțurile țării se strâng sub aripile ei, în cuibarul Bisericii?
Dar întocmai cum se întâmplă în viața de zi cu zi, așa e și cu cinstirea Sfinților. Când e ziua de naștere a cuiva și îl cauți, îi aduci o floare, îl îmbrățișezi și îi urezi cele mai alese doriri, e mult mai important pentru tine și pentru el decât i-ai spune aceste lucruri în fiecare zi.
Mai există un înțeles ascuns al acestei aglomerări de oameni la hramul Sfintei. Este „dumnezeiescul Har, care pe cele neputincioase le vindecă și pe cele cu lipsă le plinește“, care se revarsă din ceruri peste credincioșii aflați în rugăciune la picioarele Cuvioasei.
Lecția ei pentru noi este o lecție de smerenie, de credință nestrămutată și de dorire de cele cerești. În tainița sufletului ei, rugăciunea s-a transformat în ocean de iubire și de unire cu Dumnezeu.
Necunoscută de nimeni, dăruitoare de cele pământești și de cele cerești, într-o umilință desăvârșită, dornică de Locurile Sfinte și de Rai, Cuvioasa Parascheva a devenit prin iubirea Stăpânului un adevărat focar de credință a Balcanilor.
Europa de Est întreagă celebrează nașterea ei întru veșnicie. Epivata, Tracia, Bulgaria, Serbia, Grecia și România, toate aceste țări sunt pline de Biserici ridicate în cinstea ei, de oameni care-i poartă numele. Nu ostenește nicicând să dăruiască vindecare, alinare și ajutor miilor de pelerini.
Nu se supără când sute de mii de mâini o ating, o sărută și îi cer ceva. Nu încetează să asculte pe oameni și să le ducă durerile la Tronul bucuriei, acolo unde se șterge toată lacrima de pe toată fața.
Și oamenii au simțit-o. Dintre miriadele de închinători, puțini sunt cei care să nu aibă de povestit o minune, o istorie sfântă, o vindecare, o picurare de lumină în viața lor sau a celor dragi, un semn dumnezeiesc, o străfulgerare de cer în rugăciune.
Moldova toată – și nu numai – este minunea Sfintei Parascheva. În țesătura de har a istoriei, milioane de oameni au primit har de la Dumnezeu prin rugăciunile ei. Generații întregi de oameni i-au sărutat trupul firav, clădindu-și veșnicia prin credința în Dumnezeu Care este minunat întru Sfinții lui.
Așa că sufletul ei blând și smerit, firav în bătaia vântului de dincolo de răsărit, e mai măreț și mai impunător decât orice putere de pe acest pământ. E ca un munte înalt, care stă cu culmile la Tronul lui Dumnezeu, și ale cărui poale ating Moldova și întreaga creștinătate.
Așa că atunci când veți săruta mâinile sfinte ale Cuvioasei, gândiți-vă câte milioane de oameni le-au sărutat și au primit mângâiere, lumină și bucurie. Și să aveți credință că vă veți vindeca de boala întunericului înstăpânit în lume prin păcat'' - preot Ioan Istrati.