,,Dimineața, când încă dormim, lângă noi stă un înger și un diavol. Aceștia așteaptă să vadă cui vom sluji în acea zi...
Ziua trebuie începută astfel: să ne închinăm cu semnul crucii imediat ce ne-am trezit și să sărim repede din pat, pentru ca lenea să rămână sub plapumă. Să mergem într-un colț sfânt, să facem trei metanii și să zicem:
„Doamne, îți mulțumesc pentru noaptea care a trecut, binecuvântează și ziua care vine pentru a o petrece în rugăciune, fapte bune și păzesște-mă de orice dușman văzut și nevăzut”. Arhim. Ambrozie Iurasov.
Arhimandritul Ambrozie Iurasov (1938-2020) a fost unul dintre cei mai iubiţi duhovnici din Rusia şi un autor prolific de carte duhovnicească. A publicat zece volume, dintre care trei sunt traduse şi în limba română. A fost ctitorul şi duhovnicul Mănăstirii Ivanovo, care are o obşte de 250 de maici.
A fost întemeietorul și duhovnicul postului de radio ortodox „Radonej”, preşedintele Comisiei Eparhiale pentru Canonizarea Sfinţilor, preşedintele Misiunii Eparhiale pentru închisori, redactor-şef al ziarului „Cuvânt de mângâiere”. A fost membru al Uniunii Scriitorilor din Rusia. A plecat la Domnul în luna mai a anului 2020
Despre îngerul păzitor
Atunci, în ceasul morţii, are mare îndrăzneală îngerul de la Botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte.
Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care-l aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: „Sfinte îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos Dumnezeu pentru mine, păcătosul (păcătoasa)!”.
Pentru că acest înger nu numai că ne păzeşte acum, dar el ne păzeşte şi în vremea morţii, el călătoreşte cu noi prin vămile văzduhului, până la 40 de zile, şi îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea. (Arhimandrit Cleopa Ilie, Drumul sufletului după moarte)
Mărturie despre cele nevăzute.
Fii foarte atent când te găseşti în biserică. Să nu vorbeşti cu cineva şi când cânţi, nu te strădui din slava deşartă să faci glas frumos, spre plăcerea oamenilor.
– Oare este mare păcat acest lucru?
– Trebuie să ştii, fiule, că deasupra oamenilor în biserică, se află mulţime de îngeri, care cântă împreună, în chip nevăzut. Când vreun credincios începe să glumească sau să vorbească cu alţii despre cele trupeşti, îngerii care îl vad, lasă cântarea şi se întristează amar pentru starea lui, zicând:
„O, în ce grea ticăloşie a căzut sufletul acestui om! Cu câtă nesimţire stă el în biserică, fără frică de Dumnezeu şi fără de ruşine. Dumnezeu i-a făcut urechile ca să le umple de rugăciune smerită şi evlavioasă, iar el le umple de râs şi de bârfeală!”
Aceste cuvinte m-au umplut de spaimă, şi de atunci intru în biserică, cu mai multă evlavie. Îmi aduc aminte de cele ce mi-a spus Cuviosul, iar, dacă, vreodată uit şi spun vreun cuvânt, mă gândesc cu teamă şi mă ruşinez de îngerii lui Dumnezeu. - Părintele Petroniu Tănase.
Extras din „Viaţa şi învăţăturile Sfântului Ierarh Nifon”, Ed. Episcopiei Romanului şi Huşilor, Roman, 1993, pag.16
Părintele Petroniu Tănase (1914-2011) a fost membru al mişcării „Rugul Aprins”, stareţ al schitului românesc Prodromu din Sfântul Munte Athos, dar şi unul din marii duhovnici români.
