În fiecare an, la 40 de zile de la Sfintele Paști, Biserica Ortodoxă sărbătorește praznicul Înălțării Domnului, care coincide cu Ziua Eroilor. Înălţarea Domnului și Ziua Eroilor sunt prăznuite în acest an în ziua de joi, 13 iunie.
Prin hotărârile Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din anii 1999 şi 2001, sărbătoarea Înălţării Domnului a fost consacrată ca sărbătoare naţională bisericească a Eroilor.
Evanghelia zilei
Ev. Luca 24, 36-53: ''În vremea aceea, după ce s-a sculat din morţi Iisus a stat în mijlocul ucenicilor Săi şi a grăit către ei: pace vouă! Iar ei, înspăimântându-se şi înfricoşându-se, credeau în sine că văd un duh.
Dar El le-a grăit: ce sunteţi tulburaţi şi pentru ce vi se ridică astfel de gânduri în inimile voastre? Priviţi mâinile Mele şi picioarele Mele, că Eu Însumi sunt; pipăiţi-Mă şi vedeţi, că un duh nu are carne şi oase, cum Mă vedeţi pe Mine având. Şi zicând acestea, le-a arătat mâinile şi picioarele Sale.
Deci încă necrezând ei de bucurie şi de mirare, El le-a zis: aveţi aici ceva de mâncare? Iar ei I-au pus înainte o bucată de peşte fript şi un fagure de miere. Şi luând a mâncat în faţa lor.
Apoi a zis către ei: acestea sunt cuvintele pe care le-am grăit către voi, pe când eram cu voi, că trebuie să se împlinească toate cele scrise despre Mine în Legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Atunci le-a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile.
Şi iarăşi le-a spus: aşa este scris şi aşa trebuie să pătimească Hristos şi să învieze din morţi a treia zi; iar în numele Lui să se propovăduiască pocăinţa spre iertarea păcatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim. Iar voi sunteţi martorii acestora.
Şi iată Eu trimit peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; însă voi să şedeţi în cetatea Ierusalimului, până când vă veţi îmbrăca cu putere de Sus. Apoi i-a dus afară în Betania şi, ridicându-şi mâinile Sale, i-a binecuvântat.
Şi, pe când îi binecuvânta, s-a despărţit de dânşii şi s-a înălţat la cer. Iar ei, închinându-se Lui, s-au întors în Ierusalim cu bucurie mare. Şi erau în toată vremea în Biserică, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu. Amin!''
Cuvânt al părintelui Ioan Istrati la Înălțarea Domnului și apoi mărturii despre bunicul său, preot colonel Ioan Istrati
''Înălţarea Domnului la ceruri cu Trupul înviat din morţi înseamnă urcarea umanităţii înviate în sânul de iubire al Treimii şi înveşnicirea creaţiei prin Preoţia jertfelnică a lui Hristos, Arhiereul veacurilor.
Este momentul de demnitate supremă dumnezeiască pe care umanitatea o primeşte în dar de la Fiul lui Dumnezeu care a devenit Om pentru a ridica pe oameni în cerurile iubirii lui Dumnezeu.
Urcuşul din slavă în slavă al lui Hristos – Dumnezeu şi Om este urcuşul umanităţii prin sferele creaţiei, întâlnirea de taină între Dumnezeu Omul şi neamurile îngereşti, plinirea tuturor regnurilor creaţiei şi sfinţirea istoriei din interior, prin asumarea progresivă şi totală a fiecărei cete îngereşti, prin stăpânirea iubirii răstignite şi înviate.
Cuvintele prooroceşti ale lui David Împăratul arată extensia acestui urcuş din slavă în slavă al lui Hristos Dumnezeu şi recunoaşterea de către îngeri a demnităţii Arhiereului veşnic şi al Îngerului de Mare Sfat: Fiul lui Dumnezeu:
„Ridicaţi căpetenii porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei! Cine este Acesta Împăratul slavei? Domnul cel tare şi puternic, Domnul cel tare în război” (Psalmul 23).
Astfel cetele îngereşti nu pot înţelege cum un Om răstignit poate urca spre sferele cereşti şi bate la porţile cele veşnice ale iubirii Treimice, înălţându-Se către Tronul Părintelui Luminilor.
Domnul cel tare în război este Domnul care a biruit moartea înviind întreaga umanitate. Puterile cereşti întreabă Cine este acesta şi totuşi nu deschid porţile veşniciei.
Însă la al doilea strigăt: „Ridicaţi căpetenii porţile voastre şi vă ridicaţi porţile cele veşnice, şi va intra Împăratul slavei! Cine este Acesta Împăratul slavei?
Domnul Puterilor, Acesta este Împăratul slavei”, Puterile cereşti înţeleg că Omul cu răni la mâini şi la picioare,
cu Coasta străpunsă cu suliţa este Domnul Puterilor, Stăpânul lor, Împăratul lor veşnic, aşa că deschid porţile cerului şi Omul Iisus, înveşmântat în lumina Învierii, intră în braţele Părintelui ceresc îmbrăţişat de Acesta şi îmbrăţişând umanitatea cu nemurire.'', a scris părintele Ioan Istrati pe pagina sa de Facebook.
Redăm mai jos câteva mărturii din Al 2-lea Război Mondial ale unui erou național, preotul colonel Ioan Istrati, spuse de părintele Ioan Istrati.
"Bunicul meu, preotul colonel Ioan Istrati, a stat luni de zile în tranșee, la minus 30 de grade, împreună cu soldații, la Stalingrad, pentru neamul românesc.
Frigul cumplit i-a ars spinarea și picioarele, că nu s-a mai putut apleca toată viața. Bunica îi lega șireturile, iar el: merci madame.
A rămas așa drept, în picioare, să înfrunte veșnicia. Iar noi, printre mii de grozăvii, în căldura caselor noastre, ne umplem de iad, neînțelegând jertfa lor pentru noi.''
''Bunicul meu, Ioan Istrati, preot confesor și locotenent colonel în Armata României, a stat 4 ani pe front. Slujea Dumnezeiasca Liturghie în tranșee, la patru dimineața, în șoaptă, iar soldații stăteau în genunchi și spuneau: Amin.
Apoi puneau Trupul și Sângele lui Dumnezeu în niște potire de aramă și împărtășeau mii de ostași. Alergau la cei muribunzi, avea câteva sute de scrisori de bun rămas de la cei care muriseră, luate pline de sânge de la piept.
Aveau o cruce de pânză pe spate ca să știe inamicul că nu sunt combatanți. Și un patrafir vechi cu Cruci roșii (în fotografie). Spălat de sute de ori de sânge de eroi. Spuneau rugăciuni la cei bolnavi.
Mângâiau pe cei sfârtecați. Ștergeau lacrimile din ochii care se sting. Blagosloveau cu dezlegarea de păcate. Puneau Crucea de lemn pe fruntea celor ce plecau definitiv.
În iulie 44, când frontul era lângă Iași, înmormântau sute de ostași în gropi comune. Îi luau cu pătura sau cu lopețile. Mirosul era înspăimântător. Stăteau cu un smoc de vată la nas îmbibat în mir să nu simtă duhoarea dulceagă de iad a hoiturilor.
Și multă tămâie, doar, doar s-o ridica la cer să sfărâme cerbicia de iad a războiului.
Noaptea, printre bombardamente, patrafirul plin de Duhul Sfânt îi era pernă și căciulă. Doamne, izbăvește lumea de tirania diavolească a războiului.
Foto Facebook Ioan Istrati
(Când mi se face dor de bunicul, iau patrafirul lui, mi-l pun pe obraz și îl sărut. Și aud foșnind sufletele celor ce au primit Lumină prin el).'' - preot Ioan Istrati.
Înălțatu-Te-ai întru slavă, Hristoase, Dumnezeul nostru, bucurie făcând Ucenicilor, cu făgăduința Sfântului Duh, încredințându-se ei, prin binecuvântare, că Tu ești Fiul lui Dumnezeu, Izbăvitorul lumii.