''Orice cuvânt am spune, redă prea puțin din lumina și dragostea pe care IPS o revarsă asupra noastră.... Este unic prin tot ceea ce împlinește, jertfește, creează, miluiește, povățuiește, dăruiește, răbdă, se roagă și veghează...
Dacă măcar am lua aminte și am urma atât cât putem, fiecare în căsuța sa și cu greutățile sale, învățăturile Mântuitorului dăruite noua prin pilda Înalt Prea Sfințitului, de nemăsurat folos sufletesc ne-ar fi...
O zi în lumina lucrărilor Prea Sfinției sale, pătrunsă de Sfânta și Dumnezeiasca litughie, este esența de mare putere duhovnicească, care se cuvine a se păstra în cămara sufletului ferecata ermetic de tot vuietul, tristețea și zgomotul lumii de afară...
Să ne rugam Domnului să avem fiorul rugăciunii fierbinți în inimă, să ne înnoim sufletul cu fiecare întâlnire duhovniceasca cu Înalt Prea Sfintia sa, să ne rugăm cu putere Domnului pentru ca să îi dăruiască mulți si plini de roade ani, în lumina și cu împlinirea lucrărilor de Sus rânduite...'' - Stela Coban.
Vă invităm să citiți un text emoționant. care ne va pune pe gânduri, al părintelui Ioan Istrati despre ÎPS Teodosie, arhiepiscopul Tomisului și despre ce înseamnă bunătatea și grija față de aproapele nostru.
''Bunătatea e prezența lui Dumnezeu în univers. Ea n-are nevoie de dovezi, camere tv, publicitate, motive, pretexte, rațiuni, căci e Logosul veșnic prezent și lucrător în oameni. Ea se revarsă firesc, că un izvor de lumină. E un dor de bucuria celuilalt, un suspin după unirea cu Dumnezeu.
Anu trecut, eram la un hram în județul Constanța. După Liturghia înălțătoare, cu sobor de preoți prezidat de Ips Teodosie, a urmat masa, sub un cort de campanie. Tot felul de bunătăți au fost aduse ca aperitiv. Preoții și credincioșii s-au aruncat pe păstrămuri, cașcavaluri și foietaje. Era un zumzet plăcut de vorbe, furculițe și farfurii.
Toți erau cu gurile pline, mai ales că slujba durase mult, a la Ips Teodosie, care nu sare nicio virgulă niciodată. În vremea asta, în capul mesei, părintele arhiepiscop decojea tacticos un măr. L-a bibilit preț de vreo zece minute. Preoții se întindeau peste masă, să prindă ultimele bucăți de grozăvii, numai el mesteca încet o bucățică de măr.
Deodată, s-a apucat să pună unele peste altele, felii de pâine, pastramă și cașcaval, și tot așa. Făcuse un turn de vreo douăzeci de cm. Lângă mine, un mâncău comenta cu gura plină: poate le ia acasă. Face provizii. Ce foame are. Unii zâmbeau la arătarea din farfuria ierarhului. Le pune la pachet.
Părintele ierarh s-a ridicat ușor, a luat turnul cu aperitive și s-a dus lângă un gard de lemn, unde vreo șapte copii necăjiți se zgâiau la adunătura de mâncăi. Unul avea o geacă cu cinci numere mai mare. Nimeni nu îi observase, în goana după bunătăți, numai Ips simțise foamea lor, privirea lor în gol, contemplând în zadar minunile de pe mese.
S-a apucat și le-a dat la toți copilașii câte un sandviș. Auzeam cum chiuie de bucurie. Și-au băgat colții în bunătăți. Ips s-a întors la masă, cu ochii umezi. Mi-a zis în șoaptă: acuma m-am săturat și eu.'', a scris părintele Ioan Istrati pe pagina sa de Facebook.
*Foto Vali Vădănoiu