Sfântul Ioan Rusul s-a născut în jurul anului 1690, în Rusia. A fost făcut prizonier şi dat în stăpânirea unui aga (ofiţer superior) turc, care l-a dus la Constantinopol, iar de aici in ţinutul Procopie, în Asia Mică.
Acesta l-a rânduit să slujească la vite, iar Sfântul dormea în grajd, unde se ruga, postea şi recita din psalmii pe care îi ştia din copilărie. Noaptea mai fugea la o biserică din apropiere pentru a priveghea şi tot aici se împărtăşea în fiecare săptămână cu Sfintele Taine.
A început să facă minuni încă din timpul vieţii sale, cea mai cunoscută fiind întâmplarea cu farfuria cu pilaf. În timp ce aga era la Mekka, soţia acestuia a pregătit un ospăţ.
Printre mâncăruri se afla un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi, iar stăpâna casei şi-a exprimat regretul că acesta nu este împreună cu ei, să guste. Sfântul i-a spus atunci să pregătească o farfurie, pentru că i-o va trimite agăi.
Invitaţii au râs de el, însă femeia a poruncit bucătăresei să se supună, crezând că Ioan a cerut-o pentru el sau pentru vreo familie săracă.
Când aga s-a întors din pelerinaj, a adus cu sine farfuria de aramă în care fusese pus pilaful, şi a povestit că într-o zi (exact cea în care fusese ospăţul), a găsit în camera pe care o lăsase încuiată o farfurie cu numele lui scris pe ea, aşa cum erau cele de acasă, plină cu pilaf cald.
Vestea minunii s-a răspândit repede, iar de atunci chiar şi turcii îl priveau pe Sfântul Ioan cu teamă şi respect. Sfântul Ioan Rusul a trecut la cele veşnice de tânăr, în 27 mai 1730.
Cunoscându-şi de dinainte sfârşitul, a cerut să fie împărtăşit, plecând la Domnul imediat după aceea. Bătrânul preot care îl spovedea şi îl împărtăşea, l-a văzut in vis, în 1733, spunându-i că trupul său a rămas, cu harul lui Dumnezeu, neputrezit.
Creştinii au deschis mormântul, au găsit sfintele moaşte, care răspândeau un parfum dumnezeiesc, şi le-au dus în biserica unde obişnuia să privegheze Sfântul.
Într-o înfruntare, Osman Paşa, trecând prin Procopie, a dat foc bisericii, vrând a se răzbuna pe creştini. Văzând însă sfintele moaşte mişcându-se în mijlocul focului, turcii s-au îngrozit şi au fugit.
După plecarea lor, creştinii au găsit trupul sfânt întreg. Nu păţise nimic, era tot înmiresmat, dar puţin înnegrit de la foc, aşa cum a rămas până astăzi, spre aducere aminte.
După conflictul dintre Turcia şi Grecia din 1922, grecii din Asia Mică au fost nevoiţi să plece. Locuitorii din Procopie au luat cu ei sfintele moaşte şi odoarele bisericii şi, după multe peregrinări, s-au stabilit în insula Evia, în Grecia, unde au înfiinţat o localitate cu acelaşi nume.
Au ridicat aici o nouă biserică, care adăposteşte racla cu sfintele moaşte. Nenumăratele minuni de care se bucură cei care aleargă cu credinţă la ajutorul Sfântului au fost consemnate, iar în biserică există şi dovezi ale unora dintre ele.
Sfântul Ioan este cunoscut de cei care îl iubesc ca un fiind tămăduitor de boli grele, un ascultător al părinţilor ai căror copii au căzut în tot felul de ispite sau un mijlocitor la Dumnezeu pentru cei care nu au copii.
