''Vin la Biserică tot felul de oameni. Cel mai mult mă termină copilașii bolnavi, cu autism, cu deficiențe severe sau cu cancer. Inima mea plânge în hohote. Mai tușesc sau îmi dreg glasul ca să nu izbucnesc în plâns. Mai strâng din dinți.
E atâta durere în acești îngeri ai lui Dumnezeu, nevinovați, curați ca lacrima, care trag păcatele grele ale părinților și strămoșilor lor. E atât de uriașă prăpastia între ei și fărădelegile strigătoare la cer. Iar părinții acestor copii sunt niște martiri din această viață.
Simt deșertul interminabil al păcatului și văpaia de foc a unui neam care L-a scos afară pe Dumnezeu din viața lui. Mai mult decât atât, simt neputința mea totală, de a străfulgera mintea lor pentru a se vindeca.
Nu pot decât să chem pe Duhul Sfânt asupra acestor îngeri euharistici, și ajutorul de nădejde al Maicii Domnului și al sfinților. Șoptesc atunci: Doamne, eu nu pot nimic. Tu poți toate. Tu știi toate. Vindecă-i Tu. Dacă mă iubești.'' - text scris de părintele Ioan Istrati.
Citește și articolul următor - Sf. Ioan Rusul nu face minuni pe jumătate! Pr. Ioan Istrati, mărturie despre o tânără vindecată de cancer la cap, în fază terminală: Am mulțumit cu lacrimi Sfântului Ioan. El nu poate minți!
''Dumnezeu poate face din vestirea morții, vestire de viață. V-am scris acum vreun an despre o fată căsătorită, cu formațiuni canceroase in interiorul craniului care apăsau pe creier. Mai avea - după spusa doctorilor - câteva luni de trăit.
Fata a plâns disperată și s-a rugat mult. Într-o noapte a visat un tânăr mlădios și sfios care i-a spus: de ce nu citești rugăciunea mea? Fata l-a întrebat: ce rugăciune ai tu, că ești tânăr.
El i-a răspuns: Eu sunt Ioan și umblu pe la paturile bolnavilor, ajut bebeluși să poată vorbi, dăruiesc darul nașterii tinerelor femei care nu pot avea bebeluși.
Fata s-a trezit și a început să se roage mult Sfântului Ioan Rusul. În fiecare zi. M-a sunat și a venit de la 400 de km, la noi la Biserică unde i-am citit rugăciuni cu fesul Sfântului Ioan pe cap.
După multe rugăciuni, fiind în spital, a venit noaptea asistenta șefă bosumflată să îi facă analize, că așa a zis doctorul. Acesta l-a visat pe Sfântul Ioan care i-a poruncit să facă din nou analizele, că fata s-a vindecat. Ceea ce s-a întâmplat.
După un an în care fata n-a mai avut absolut nimic, mi-a scris iar cu mii de lacrimi. Are iar dureri de cap mari. A mers la analize. Markerii tumorali sunt iar foarte mari. Doctorii i-au zis că a recidivat cancerul cranian.
M-a lovit cu un baros în cap. Mi-am înghițit lacrimile. Cum așa? Unde am greșit? Sfântul Ioan Rusul nu face minuni doar pentru un an. Și apoi moartea.
I-am scris fetei să se roage Sfântului Ioan. I-am zis: o să îl rog și eu să se ocupe de caz. O zi n-am fost bun de nimic. Fata îmi scrie tot mai deznădăjduită. Markerii tumorali erau enormi. Doctorii i-au dat o lună de viață.
Mi-a zis: Părintele meu, nu vreau să mor. Rugați-vă la toți sfinții. Pentru mine nu mai e decât un singur lucru: moartea. I-am zis: Dumnezeu poate să facă din vestirea morții vestire de viață.
Plângea atât de tare la telefon, că nu mai înțelegeam nimic din ce spunea. Eram doar acolo în suferința ei gigantică, neputincios, inutil. M-am rugat pentru ea.
Și totuși. Sfântul Ioan care s-a arătat doctorului a zis clar: E vindecată. Sfântul Ioan nu poate minți. M-a străfulgerat o idee. Am sunat-o pe fată. "Mergi și fă rmn, ct, toate analizele, că nu e spre moarte. Sfântul nostru iubit nu poate minți".
S-a dus fata. Îndoită. Nu mai credea nimic. Mi-a zis distrusă: mulțumesc lui Dumnezeu pentru darul de un an de viață. Și a închis. A doua zi mă sună: părinte!!!!
Markerii tumorali erau enormi pentru că sunt însărcinată. De asta mă durea capul. Ați zis că vestirea de moarte va fi o vestire a vieții. Va fi un bebeluș! Am mulțumit cu lacrimi Sfântului. Sfântul Ioan nu poate minți.'' - preot Ioan Istrati.
![enter image description here][4]