Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Când raportăm realitatea vieţii zilnice la această revelaţie divină, cădem în deznădejde.
De ce este atât de greu să trăim creştineşte aici şi acum? Pentru că este vorba de viaţa divină şi veşnică. Pentru noi, care suntem creaţi din nimic, ce relaţie este între nimicnicia noastră, sărăcia noastră şi această aspiraţie atât de înaltă, infinită?
Uneori, lupta pentru mântuire poate să fie foarte simplă şi uşoară; alteori foarte grea, supraomenească. Cu siguranţă, este mai bine să nu păcătuim. Dar dacă pocăinţa arde ca o flacără, poate să refacă o viaţă trăită în păcate.
Trebuie să păstrăm duhul pocăinţei toată viaţa noastră, până la sfârşitul ei. Pocăinţa este temelia întregii vieţi ascetice şi duhovniceşti. Simţirea, intuirea prezenţei păcatului pot să devină atât de intense în noi, încât să dea naştere unei adevărate pocăinţe.
Arhimandritul Sofronie, Din viaţă şi din duh, Editura Pelerinul, Iaşi, 1997, p. 23.
Citește și - Pr. Sofronie Saharov, despre scopul căsătoriei și cum trebuie educați copiii
Transcript: Părintele Sofronie Saharov: Vreau să spun că în această carte, așa cum este firesc, de vreme ce Pronia lui Dumnezeu m-a adus la Gheroda Siluan, se vorbește despre o asceza duhovnicească de cel mai înalt nivel. O formă mai adâncă, mai profundă, de asceză nu există. Si, de aici, se poate înțelege că este de la Dumnezeu: "Tine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui".
Egumenul: Cartea sfinției voastre, Sfântul Siluan Athonitul, a devenit pentru mulți oameni un motiv de a veni și de a deveni monahi în Sfântul Munte. De asemeni, în întreaga Europa, mulți eterodocși au devenit ortodocși.
Părintele Sofronie Saharov: Si din scrierile mele, după cum spun unii, se vede că monahismul nu este lucrare omenească, ci chemarea lui Dumnezeu. Iar, dacă va citi cineva aceasta carte, va spune că nu monahii sunt cei care aleg omenește această cale, ci este o chemare de la Dumnezeu. Din acest punct de vedere, cartea poate fi teologică, adică teologia care coincide cu practica ascetului ortodox. De aceea, trimiterile sunt doar la Sfânta Scriptura.
Egumenul: Si sfinția voastră, Gheronda, trebuie să fi avut o experiență personală de mijlocire din partea Sfântului Siluan.
Părintele Sofronie Saharov: Să vă spun, sfințite egumen, povestea acestei mijlociri. A doua zi de Paști, probabil în anul 1930 sau 1931, în chilia mea din Mănăstirea Sfântului Pantelimon, m-a vizitat un pustnic rus, un om educat, fusese inginer... Si mi-a spus: "Părinte Sofronie, cum sa ne mântuim?". Eu țineam la acest om. Era un om foarte blând și plăcut, dar și ager la minte. I-am pregătit o ceașcă cu ceai și i-am spus: "Să stai pe marginea prăpastiei și, atunci când simiți că este peste puterea ta, să te retragi și să bei o ceașcă cu ceai".
In ziua următoare m-am întâlnit cu Gheronda Siluan, cu care nu avusesem încă un dialog personal, însă îi simțeam puterea duhovnicească. Si, îmi zice: "Ieri a fost la tine părintele Vladimir?". Eu nu i-am răspuns că: "da, a fost", ci i-am spus: "Cumva, am greșit cu ceva?".
"Nu, dar ceea ce ați spus a fost peste puterea, peste măsura lui. Veniți sa vorbim". Astfel, m-a chemat să-mi vorbească. Si, datorită acestei fraze: "Sa stai la marginea prăpastiei, și când nu mai ai puteri, odihnește-te puțin și bea un ceai", a început cunoștința, legătura duhovniceasca [între noi]. Apoi, am mers la Gheronda și mi-a explicat [acea fraza] prin: "Tine-ți mintea în iad și nu deznădăjdui". Va urma...
Arhimandritul Sofronie Saharov, cunoscut și ca Părintele Sofronie de la Essex, a fost ucenicul, biograful și îngrijitorul scrierilor Sf. Siluan Athonitul.
A întemeiat Mănăstirea „Sfântul Ioan Botezătorul” din Tolleshunt Knights, Maldon, Essex, Anglia.