† 8 aprilie 2024 - 12 ani de la nașterea în Ceruri a Părintelui Crăciun Opre, mărturisitor al ortodoxiei în temnițele comuniste, pătimitor în experimentul Pitești

Cuvântul rostit de Părintele Crăciun Opre la procesul studenților teologi şi al elevilor şcolii arădene “Dimitrie Ţichindeal” – 25 martie 1949, Timişoara

''Domnule preşedinte, onorat tribunal,

Cunoaşteți faptele mele din interogatoriu, iar semnificația lor o puteți înțelege din cuvântul confraților mei, cuvânt cu care mă solidarizez întru totul, și din cele ce vă spun: Cu douăzeci de secole în urmă, se descoperea omenirii adevărul cel mai înalt și calea spre acest adevăr, prin „dragostea creştină şi virtutile ce izvorăsc din ea, întruchipate în Iisus Hristos“.

Toți aceia ce au ales rostul vieții lor în a urma această cale, au rămas neînțeleşi de lume, şi mai ales au rămas neînțeleşi de autoritatea romană. Mai mult chiar, faptele lor au fost răstălmăcite şi, imputându-li-se că strică ordinea Imperiului, fură duși în circ, dati pradă fiarelor sălbatice şi arşi pe ruguri.

Noi suntem departe de a fi creştini. Încercând însă să ne apropiem de acest fel de viață, atitudinea noastră a fost răstălmăcită exact aşa ca şi odinioară. Suntem învinuiți astăzi de acelaşi lucru și cu aceeaşi formulă: că „am voit să stricăm ordinea socială“. Îmi vine în minte o pagină din „Frații Karamazov”, în care Dostoievski ilustrează atât de plastic această realitate:

Hristos, îşi inchipuie autorul, se coboară din nou pe pământ. Orbi, şchiopi, bolnavi cu trupul şi cu sufletul curg din toate părtile, setoşi de mântuire spre Iisus. Iată-L, apare în una din piețele Sevillei! În mijlocul mulțimilor învaţă, vindecă şi face minuni ca şi altădată.

Inchizitorul, reprezentantul puterii din Sevilla, alarmat de această răsculare a mulțimilor ce curg spre acest necunoscut, ce le „sminteşte”, dă ordin să-L aresteze. La interogatoriu, Inchizitorul Îl întreabă: cine este? Iar Iisus i se descoperă. Și însuşi Inchizitorul se convinge că acest necunoscut este Iisus Hristos.

Cu toată convingerea însă, reprezentantul dreptății ia o atitudine ce ne miră, dar care (parcă vrea să) se ia și astăzi. Iisus Hristos, bunătatea întruchipată, învinuit că strică legea şi ordinea, este condamnat să fie ars pe rug…

Domnule președinte, onorat tribunal, am vrut şi vrem să fim creștini în atitudine şi cuvânt. Dacă o asemenea vrere este și astăzi o crimă, hotărâți dumneavoastră singuri.'' Opre Crăciun, student anul I la Academia Teologică din Arad

După acest cuvânt, studentul Opre Craciun a primit o condamnare la 8 ani de temniţă grea. (din revista “Familia ortodoxa”, nr. 4 (51)/aprilie 2013.

Citeste si - Îndemnul Pr. Iustin Pârvu: Ne aflăm în vremurile în care singura cale de mântuire este aceasta!

Citeste si - ÎPS Teodosie: Ei sunt eroi ai credinței! Noi trebuie să facem aceasta! / Pr. Iustin Pârvu: Ei sunt păzitorii și ocrotitorii românilor și neamului românesc - Video

Citeste si - Gestul minunat făcut de Pr. Iustin Pârvu, desculţ pentru Hristos la Închisoarea comunistă din Aiud: Omenia şi caracterul au reuşit să înnobileze chiar și acel loc!

Viața părintelui cu nume de sărbătoare Crăciun Opre

Preotul Opre Crăciun (1925 - 2012) a petrecut aproape opt ani în închisorile comuniste, în perioada 1947 – 1955, ca deţinut politic. A trecut prin temniţele Oradiei, Timişoarei, Gherlei, Aiudului şi ajuns la Canalul Dunăre – Marea Neagră, dar cele mai grele încercări le-a trăit în închisoarea temutului torţionar Ţurcanu, din Piteşti.

La scurt timp după instaurarea regimului comunist, preotul Opre Crăciun, pe atunci student la teologie, a fost ridicat de Securitate de pe stradă, din faţa facultăţii din Arad.

A fost arestat în 1947, apoi condamnat de Tribunalul Militar Timişoara pentru uneltire împotriva ordinii sociale. În închisoarea din Timişoara, tânărul Opre Crăciun urma să cunoască umilinţele crunte ale regimului comunist.

„Eram câte 20 de oameni în celulă, toţi elevi sau studenţi. Ne aruncau câte trei pâini să ne împărţim. O făceau anume, ca să ne batem pentru mâncare. Întotdeauna erau neînţelegeri, că unul are o felie mai mare, altul mai mică… La o anumită oră, seara, ne încuia.

Şi dacă mureai, nu mai deschideau uşa până dimineaţa. Când a început atmosfera asta de rugăciune, au uitat toţi că sunt închişi, au devenit toţi iarăşi fraţi.

Luni de zile am stat aşa, încât nici nu mă mai gândeam când voi ieşi din închisoare. Era mai tentantă bucuria aceea a harului în urma jertfei noastre decât gândul la eliberare”, relata preotul, potrivit documentarului biografic realizat de Mănăstirea Petru Vodă şi publicat în Revista Atitudini, în iunie 2012.

Cea mai neagră perioadă din viaţa preotului hunedorean a început în anul 1949, după transferarea sa în închisoarea Piteşti, unde comuniştii experimentau „reeducarea”. Numeroşi deţinuţi politici au fost victimele atrocităţilor săvârşite în închisoarea Piteşti, coordonate de torţionarul Eugen Ţurcanu.

Atrocităţile din Piteşti

Opre Crăciun a fost ţinut într-o celulă învecinată cu cea a temutului torţionar. Ca şi alţi foşti deţinuţi care au trecut prin „fenomenul Piteşti”, şi preotul din Hunedoara a vorbit rar şi cu multă reţinere despre timpul petrecut în închisoare.

„Şi la veceu trebuia să mergi în pas alergător, cu condiţiile care erau acolo şi eram bătuţi crunt, fără milă. Şi apoi s-a reînceput reeducarea de un grup de studenţi care au fost înşelaţi socotind că vor fi miniştri dacă pot să ucidă pe ceilalţi cu ortacii lor. Echipa s-a numit echipa lui Ţurcanu. Au început să ne bată, pentru orice.

Timp de câteva luni ne-au dat numai varză, fiartă în apa ei. Nu aveam paturi, dormeam pe nişte fiare sau pe jos, grămadă. O parte din deţinuţi, înspăimântaţi şi cedând psihic, au hotărât să treacă de partea torţionarilor, de partea comuniştilor.

Dar, sărmanii, erau deja reeducaţi, nu mai erau stăpâni pe liberul lor arbitru. Atunci s-a pornit învrăjbirea şi frate pe frate era dat spre moarte”, povestea preotul materialul realizat de Mănăstirea Petru Vodă şi publicat în Revista Atitudini, în iunie 2012.

Patimi pentru credinţă

După mai bine de un an petrecut în închisoarea Piteşti, Opre Crăciun a fost mutat la Gherla, unde a mai rămas un an. „Am avut un coleg care făcea filosofie şi teologie, şi cum făcea teologie, l-au pus pe post de Hristos în vinerea patimilor, acolo, pe patul spitalului. Şi-au bătut joc de el grozav, el nu mărturiseşte, dar mi-au spus alţii care au fost prezenţi acolo”, relata preotul, în documentarul biografic publicat în Revista Atitudini. Din Gherla a ajuns la Canal, unde munca peste puterile omeneşti l-a adus în pragul morţii.

A rezistat, în cele din urmă, iar după aproape opt ani petrecuţi în temniţele comuniste, înainte de Sărbătoarea Bunei Vestiri, din anul 1955, a fost eliberat, ultimele zile de detenţie fiind petrecute în temniţa din Aiud.

Opre Crăciun a fost hirotonit în 1959, iar apoi a devenit preot la biserica din satul hunedorean Cinciş. Câţiva ani mai târziu, biserica veche de aproape 600 de ani din Cinciş a fost demolată, înainte ca locul să fie înghiţit de ape, pentru a lăsa loc lacului de acumulare. O nouă biserică a fost ridicată pe un deal, iar aici preotul hunedorean a continuat să slujească şi să aibă grijă de ea, până la sfârşitul vieţii sale.