E foarte important sa stii sa te rogi. De multe ori si noi, calugarii, stam in manastiri si nu ne rugam, doar ni se pare ca ne rugam.
Nu e de ajuns sa mergi la biserica, la slujbe si sa stai acolo ca si cum ti-ai facut datoria, din obligatie. Trebuie sa insistam pe lucrarea launtrica. Degeaba zicem multe rugaciuni cu gura sau cu mintea, daca nu aprofundam, daca nu traim ceea ce ne rugam.
Acum si mirenii trebuie sa aprofundeze rugaciunea din inima, pentru ca va fi singura noastra izbavire rugaciunea din inima.
Pentru ca in inima este radacina tuturor patimilor si acolo trebuie sa lucram. Pana acum a mai mers cu lucruri superficiale, dar pentru vremurile ce ne stau inainte, nu va fi de ajuns.
Daca nu vom avea rugaciune cu strapungerea inimii, nu vom rezista la tot atacul psihologic, pentru ca au metode nevazute de reeducare a mintii. Astazi mi se pare ca nepasarea este cel mai greu pacat.
Nu mai simtim nimic la rugaciune, nu avem lacrimi de pocainta. Vor veni vremuri in care numai cei ce vor simti harul lui Dumnezeu vor putea distinge binele de rau. Cu mintea omeneasca va fi cu neputinta de ales intre bine si rau.
Vor fi mari inselari si numai harul lui Dumnezeu ne va putea izbavi de ele. Asadar, rugati-va, rugati-va sa nu cadeti in ispita inselarii! Pentru ca numai prin rugaciune putem primi harul lui Dumnezeu.
Daca nu ne rugam si perseveram in lenevia si nepasarea noastra fara pocainta, atunci este posibil sa pierdem instinctul indreptarii.
Sa ne fereasca Dumnezeu sa pierdem instinctul indreptarii!(Fragment din „Ne vorbește Părintele Justin”, vol. I).
Citește și articolul - Cum a vindecat pr. Iustin Pârvu un copil de 5 ani mut din naștere
Aflați cum Părintele Justin tămăduieşte un copil de duhul muţeniei, cu puțin timp înainte de adormirea sa. Copilul era mut din naștere și avea 5 ani.
Cu câteva zile înainte ca Părintele Justin să fie internat în spital, venise la mănăstirea Paltin o femeie cu un copil de 5 ani, mut din naştere. În acea zi Părintele se simţea foarte rău şi nu primea pelerini.
Această femeia insista însă cu lacrimi de durere să intre măcar copilul ei, deoarece este bolnav şi Părintele numai să îl atingă şi aşa ar fi plecat împăcată.
După îndelungi insistenţe, ucenicii Părintelui îl lasă pe copil să intre numai pentru o binecuvântare.
Femeia a plecat mulţumită, împreună cu copilul, nădăjduind că Dumnezeu va face o minune şi pentru rugăciunile Părintelui Justin, copilul ei se va tămădui şi va vorbi. Citiți continuarea articolului aici!