Părinte, în unele din interviurile cu sfinția voastră, cuprinse în cartea „Semnele vremii, 7 întâlniri cu Părintele Iustin Pârvu”, vi se adresează o întrebare despre posibila mântuire a neortodocşilor.

Din răspunsul din acea carte, nu reiese o opinie limpede. Şi pentru a nu se crea tulburare şi sminteală în rândul celor ce vă citesc, vă rugăm să ne precizați părerea sfinției voastre.

''Eu nu îmi amintesc să fi spus aşa ceva, dar poate era într-un anume context. Sau datorită oboselii e posibil să se mai strecoare unele greşeli sau lipsuri, de aceea atunci când apare o carte, ea trebuie bine cercetată înainte.

Pe mine nu m-a consultat nimeni, că aş fi putut rectifica. Dar poziția mea referitoare la această problemă am zis-o în nenumărate rânduri. Nu mai reprezintă un secret pentru nimeni. Mântuitorul spune limpede:

„De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăția lui Dumnezeu (Ioan 3:5).

Eu nu pot să mă fac judecător în locul lui Dumnezeu, nu e în competența mea să spun cine se mântuieşte sau nu, avem însă o rânduială stabilită de Sf. Părinți şi nişte sfinte canoane. Nu putem să spunem noi altfel decât sfintele canoane. Pentru că aşa se face sminteală.

Cădem sub anatema Bisericii dacă îndrăznim din voia noastră să adăugăm la cele stabilite prin sinoadele Bisericii o iotă, sau să scoatem ceva. Eu am spus-o şi o repet: Trebuie să mărturisim Adevărul şi Ortodoxia după învățătura Cuviosului Părinte Iustin Popovici, ca să ne putem mântui în aceste vremuri, când ecumenismul vrea să distrugă Singurul Adevăr Ortodox.

Sfântul Iustin spunea: „Ecumenismul e numele de obşte pentru toate pseudo-creştinismele, pentru pseudo-bisericile Europei apusene.

„Fără să ținem seama de calea Apostolilor şi Sfinților Părinți, fără a urma Apostolilor şi Sfinților Părinți după Acela care este singurul şi adevăratul Dumnezeu în toate lumile, şi fără de închinarea înaintea singurului, şi adevăratului, şi veşnic viului Dumnezeu, a Dumnezeu-Omului şi Mântuitorului Hristos, este neîndoielnic că omul se va afunda în marea moartă a civilizatelor închinări europene la idoli, şi, în locul viului şi adevăratului Dumnezeu, se va închina idolilor mincinoşi ai veacului acestuia, întru care nu este mântuire, nici înviere, nici în-dumnezeire pentru ființa cea nenorocită care se cheamă om”.

Mântuirea este aşadar doar în Biserică, şi nu în afara ei sau în vreo altă pseudo-biserică. Singura Biserică adevărată rămâne Biserica Ortodoxă. Faptele bune ale neortodocşilor pot să îi ajute să cunoască Adevărul ortodox, dar nu sunt suficiente spre mântuire.

Fără Botezul în numele Sfintei Treimi, a unei Treimi mărturisite în Crezul ortodox, şi nu cel rătăcit, catolic, nu este mântuire. Dar este vreme de pocăință pentru fiecare şi îi aşteptăm cu brațele deschise către Sfânta Ortodoxie pe toți cei rătăciți pe cale.

Aşa cum cântăm şi la taina călugăriei: „Brațele părinteşti, sârguieşte de le deschide mie, că în desfrânări am cheltuit viața mea, spre bogăția cea necheltuită a îndurărilor Tale, căutând acum Mântuitorule, nu trece cu vederea inima mea cea sărăcită pentru că Ţie, Doamne, cu umilință strig: greşit-am, Părinte, la cer şi înaintea Ta”.

Aceasta este poziția poporului nostru. Este un popor „călugărit”, care se roagă neîncetat la Dumnezeu: Părinte, am greşit la cer şi înaintea Ta: primeşte-ne şi pe noi ca pe o jertfă curată înaintea sfințirii şi a preamăririi Tale. Amin!''.

Fragment din interviul „Părintele Justin Pârvu: Acum a venit vremea să ne mântuim pe furiş”, aparut în revista ATITUDINI nr. 18.

Citește și articolul - Pr. Iustin Pârvu ne îndeamnă: Nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri!

Eu am crezut dintotdeauna că în apărarea noastră vin mai puţin armele, decât orice alte posibilităţi. Noi avem arma Duhului Sfânt, avem sa­bia Duhului care ne ocârmuieşte, ne pune în lumina şi mărturisirea adevărului.

…Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu. Aşa că: străjuiţi bine! Neamul acesta nu şi-a pierdut încă seva!

𝐴𝑟𝑡𝑖𝑐𝑜𝑙 𝑎𝑝𝑎̆𝑟𝑢𝑡 𝑖̂𝑛 𝑟𝑒𝑣𝑖𝑠𝑡𝑎 𝐴𝑇𝐼𝑇𝑈𝐷𝐼𝑁𝐼, 𝑛𝑟. 35 - Vezi interviul complet aici!

“Eu zic că astăzi, ca şi altădată, creştinul trebuie să fe ca iepurele pe hat: în două lăbuţe, cu urechile ciulite dreapta-stânga să vadă de unde vine pericolul. Asta-i trezvirea noastră!”

Criza morală, criza spirituală care s-a abătut asupra noastră nu este altceva decât aspra judecată şi mâniere a lui Dumnezeu pentru păcatele noastre.

Să ne amintim de martirii şi străbunii noştri şi să nu îngăduim străinilor să ne răpească moştenirea această primită prin harul lui Dumnezeu şi plămădită prin sângele şi sudoarea martirilor noştri. Să ştiţi că noi putem fi străjerul Europei. O Europă fără o Românie nu poate exista. Ortodoxia noastră românească a rămas cam singura de strajă, în splendoarea ei de demnitate şi prestigiu.

Ţara Românească este o ţară sfântă, cu un popor sfânt. Noi nu suntem consecinţa a nimănui, politic sau a altor stări de lucruri, dar noi suntem ţinta multor răzbunări vrăjmaşe de 2000 de ani; aşa cum Mântuitorul a fost vândut de la un neam la altul, aşa şi poporul român de la un stăpân la altul.

Fraţi români, nu daţi uitării martirajul sfinţilor noştri! Apăraţi-vă credinţa şi sufletele voastre şi ale fiilor voştri! - pr. Iustin Pârvu.

Părintele Justin Pârvu despre unitatea românilor și a Neamului Românesc

Ce doresc eu neamului nostru? Îi doresc un singur lucru. Și mai important decât orice. Îi doresc să fie un popor mai legat unul de altul. Pentru că unitatea aceasta a noastră ne-a menținut din primele începuturi ale existenței noastre.

Începând de la Bogdan, întemeietorul Moldovei noastre, prin toți domnitorii, familiile Mușatinilor, familiile strămoșilor noștri, un Matei Basarab, un Vasile Lupu, un Ștefan cel Sfânt și Mare – toți au propovăduit această unitate în Iisus Hristos. Și numai așa au biruit. Ei bine, în veacul aceasta a venit satana cu foarte multă sămânță și a aruncat-o în grâul acesta al nostru ortodox.

A semănat neghină zi și noapte, încât a ajuns până la ultima suflare a românului nostru, să nu se mai înțeleagă unul cu altul, să nu se mai asculte, să nu se mai unească. Și de aceea noi, ca neam, vom mai exista doar prin această revenire a unității noastre.

Măi, orice creștin trebuie să facă politica neamului său, a valorilor lui ortodoxe, a limbii lui și a simțămintelor lui.

Un ortodox este în același timp și un mărturisitor, este și un luptător, este și sfințitor. Ăsta este ortodoxul. Un ortodox nu înseamnă un bleg îmbrăcat în haine negre și capul în pământ și rasa în cui. Nu!

Un ortodox este un ostaș, înarmat întru apărarea credinței și a trecutului istoric. Ortodoxul creștin este stăpânul la el acasă. El este omul de jertfă al neamului lui. El nu este „Totul pentru mine”, ci „Totul pentru altul, pentru neamul meu”. La ora aceasta politica este inversă: „Totul pentru mine, mai puțin pentru celălalt”.

Harul lui Dumnezeu, dacă lucrează și mustește în viața noastră, atunci se face și o unire. Și de abia atunci putem să facem noi un punct unic, ca să ne putem mișca spre acest adevăr.

Fiii noștri se răspândesc în toată lumea, părăsind locurile acestea așa de bogate și de frumoase, rămânând în mâinile străinilor asiatici și occidentali care vin cu toate influențele negative din punct de vedere spiritual și creștin. Este vorba despre părăsirea acestor meleaguri și sunt foarte puțini din cei care se mai reîntorc ca să împodobească frumusețea acestor așezări ale trecutului nostru.

Dacă s-ar mai naște un Ștefan cel Mare, un Mircea cel Bătrân, un Petru Rareș, cu mult regret ar privi spre strănepoții aceștia pe care i-au lăsat aici să ducă mai departe trecutul nostru istoric.

La ora aceasta sărăcia aceasta, despre care tot vorbim… dar nu atât pâinea, cât viața noastră spirituală lipsește.

Nu atât bucata de pâine, pentru că deși pământul acesta ne dă hrană și sănătate și îl avem la dispoziție, noi îl părăsim zi de zi.

Dacă Ștefan cel Mare ar fi avut asemenea moldoveni, n-am mai fi existat noi cu aceste bogății pe care ni le râvnesc străinii, cu toate monumentele acestea frumoase ale Voronețului, Putna, Moldovița care împodobesc tot trecutul nostru. Toate aceste așezări au fost făcute cu sacrificii, cu munca lor proprie, cu osteneală și punând la bază credința și sănătatea viitorului nostru.

De aceea, doresc tineretului și lumii noastre creștine să trăiască în credință, în curățenie sufletească, în dragoste, în unitate și în duh de dăruire pentru valorile acestea ortodoxe. Dumnezeu să binecuvinteze neamul nostru și să-l ducă pe culmile frumuseții și ale mântuirii, dragostei și împăcării cu Dumnezeu!

(Selecții preluate din cartea: Ne vorbește Părintele Justin, vol IV)