,,LEUL ȘI MĂGARUL“. În ziua de 4 martie, Biserica il pomeste pe Sfântul Gherasim de la Iordan. El apare reprezentat în icoană cu un leu, alături. Care este explicația?

Pe lângă multele sale nevoințe, un sfânt a rămas cunoscut prin faptul că relaționa cu animalele ca un părinte ocrotitor, la fel ca Adam înainte de căderea din Rai.

Prin blândețea sa, Sfântul Gherasim a reușit prin blândețea și simplitatea sa să transforme un animal sălbatic, precum leul, într-un ucenic de mănăstire și un paznic al măgărușului care aproviziona obștea cu apă, purtând gălețile cale lungă până la râu și înapoi.

Sfântul Gherasim era pustnic, undeva în preajma Iordanului. Avea un măgăruș cu care își aducea apă și cu care ducea la târg coșurile pe care le împletea.

Într-una din zile, apare în preajma chiliei sale un leu fioros, dar care era șchiop. Cuviosul Gherasim se apropie de leu, îi ridică lăbuța și îi scoate spinul din picior. Drept recunoștință, leul n-a vrut să mai plece de la chilia cuviosului, ci îl urma pretutindeni, ca un adevărat ucenic.

Toți se minunau de marea recunoștință a fiarei, iar bătrânul, văzând râvna și bunătatea leului, a început să îl îndrăgească și să-l hrănească, dându-i uneori pâine, alteori linte. Dar după un timp, a dispărut măgărușul.

Cuviosul era ferm convins că l-a mâncat leul. L-a certat pe leu și i-a spus: ,,De acum vei face tu treaba măgărușului "! Leul și-a primit ,, canonul “, fără să cârtească.

Într-o zi a venit la mănăstire un ostaș pentru a-i cere Sfântului Gherasim să se roage pentru el. Văzându-l pe leu, i s-a făcut milă de el și a dat călugărilor trei galbeni ca să cumpere un catâr pentru căratul apei și să-l elibereze pe leu de această muncă. Leul a rămas însă tot în mănăstire, pe lângă avva Gherasim.

După ceva vreme, negustorul arab care luase catârul a venit la Ierusalim să vândă grâu, ducând cu sine și catârul pe care îl luase. Și, pe când trecea el Iordanul împreună cu catârul și cămilele, s-a întâlnit cu leul.

Speriindu-se foarte tare, a lăsat și catârul și cămilele și a fugit. Atunci leul a luat catârul de frâu, așa cum făcea și înainte, și s-a întors la Sfântul Gherasim foarte bucuros, nu doar cu catârul, ci și cu trei cămile încărcate cu grâu.

Când l-a văzut, Cuviosul s-a bucurat foarte mult, nu atât pentru că își recuperase catârul, ci mai ales pentru nevinovăția și ascultarea leului. Ca răsplată, bătrânul l-a numit de atunci pe leu Iordan.

Leul a rămas ascultător și supus Sfântului în continuare și vreme de cinci ani nu s-a despărțit de mănăstire. Timpul a trecut și Cuviosul Gherasim a plecat din lumea aceasta către Cel pe Care L-a iubit atât de mult. În acea vreme, leul nu s-a aflat în mănăstire și nu a știut de pierderea suferită de călugări.

Când a venit la mănăstire, leul l-a căutat pe bătrân, iar ucenicul Sfântului Gherasim, avva Savatie, văzându-l pe leu, i-a spus: „Iordane, Starețul nostru s-a dus la Domnul".

Și pentru că leul se tot plimba căutându-l pe bătrân, ucenicul l-a luat și l-a dus la mormântul Cuviosului. Atunci leul a început să răcnească puternic și, așezându-se lângă mormânt, a murit îndată.