Sfântul Ierarh Nectarie de la Eghina, numit Taumaturgul pentru vindecările miraculoase, îndeosebi de cancer, care s-au săvârşit pentru cei care s-au închinat cu credinţă sfintelor sale moaşte, este unul din cei mai iubiţi sfinţi din Grecia și nu numai.
Puterea făcătoare de minuni ce izvorăşte din moaştele sale, aflate la Mânăstirea "Sfânta Treime" din Insula Eghina, atrage mii de credincioşi. Sfântul Nectarie a trăit între anii 1846-1920. A trecut la Domnul după ce a îndurat un an şi jumătate chinurile cancerului.
Sfântul Nectarie a fost înmormântat în mânăstirea sa, "Sfânta Treime", de ieromonahul iconar Sava care, mai târziu, a pictat prima icoana a Sfântului.
După moartea sa, s-a descoperit printr-o minune că din trupul său izvorau picături de mir, iar Patriarhia Ecumenică din Constantinopol l-a proclamat sfânt al Bisericii în 1961, cu pomenirea pe data de 9 noiembrie.
Viața Sfântului Nectarie are urcușuri și coborâșuri, părintele ajută mulți oameni și îi pune pe calea spre Hristos dar are și momente grele, când ajunge să fie prigonit.
Filmul care spune povestea Sfântului Nectarie nu este deloc propagandistic religios, fiind făcut cu mult profesionalism şi în spiritul adevărului de către regizoarea sârbă Yelena Popovic, având un mare succes la public.
Emir Kusturica îl laudă: «"Omul lui Dumnezeu" ne sfătuiește să ne întoarcem înapoi Acasă, căci viața este țesută din forțe opuse a căror greutate o putem depăși doar dacă suntem în căutarea lui Dumnezeu.
Filmul Yelenei Popovic ne arată o perspectivă asupra laturii interioare a ființei, sugerând că nu ne mai rămâne nimic altceva decât să ne recâștigăm armonia pierdută.»
E un film despre care mai bine am tăcea, lăsându-l să vorbească singur! Vedeți filmul integral aici!
'Sticluța Sfântului Nectarie. Am fost de 20 de ori la Sfântul Ierarh Nectarie pe Insula Eghina. E un sfânt vindecător, doctor fără de arginți, monah îmbunătățit, teolog de seamă al Preasfintei Treimi, ierarh apărător al adevărului.
Îl iubesc mult. Când merg la mormântul lui, iau sticluțe de plastic cu ulei slujit la Sf. Maslu acolo. Aveam vreo câteva.
Acum vreo trei luni, o doamnă de la mine de la Biserică, mă roagă: Părinte, dacă aveți ulei din candelă de la Sfântul Nectarie, din Grecia. Eu: doamnă, am ceva pe acasă. Cum am zis, cum am uitat.
Duminica următoare, doamna iar la mine: Părinte, vă rog din inimă, ulei de la Sf. Maslu de la Sfântul Nectarie. Da eu, doamnă, da de ce vă trebuie atât de mult?
Ea zice: am pe cumnata mea cu cancer la sân, și i-a zis un părinte bătrân de la Dervent ca să se dea cu ulei sfințit de la Sf Maslu, de la Sfântul Nectarie. Noi nu putem ajunge în Grecia, vă rog cu mii de lacrimi. Bine, doamnă, am zis cam obosit. Acasă, am scotocit prin dulăpiorul cu sfinte. Am găsit vreo cinci sticluțe de la Sf. Nectarie.
Stăteau acolo așteptând în tăcere. Niciodată nu mă dădusem cu ele. I-am dus, doar ca să scap de gura ei. În nesimțirea mea, vedeam asta ca pe un demers exotic, ca pe o insistență a unei doamne cu idei fixe.
N-are untdelemn sfințit de la Sf. Maslu de oriunde? Vrea neapărat de la Sf. Nectarie. Ok. Luna trecută, în pandemie, apare doamna cu mască pe față, îmi ia mâinile și începe să plângă în hohote.
Apoi îmi spune: Părinte, cancerul era imens, cât o pară, voiau să-i extirpeze sânul, dar de când se dă cu ulei de la Sfântul, cancerul a tot scăzut. A ajuns cât o cireașă mică.
M-am cutremurat de puterea rugăciunii sfinților. Și mai mult decât atât am plâns uriașa mea nesimțire, care stăteam cu mărgăritarele de har acasă, închise într-un dulăpior.
Cât suntem de orbi la milostivirea lui Dumnezeu și cum trece pe lângă noi, iar noi ne prefacem că nu L-am văzut niciodată. Cât de infinit ne iubește Dumnezeu!', a relatat părintele Ioan Istrati, pe pagina sa de Facebook.