Oricâte rugăciuni am înălţa Domnului, este posibil ca El să nu îngăduie slobozirea noastră de vreuna dintre patimi, pentru ca să gustăm nepătimirea doar în parte:
„Să nu ne mâhnim dacă, cerând ceva Domnului, rămânem multă vreme fără răspuns. Domnul a voit ca toţi oamenii să devină neîmpătimiţi.
Toţi cei care cer ceva de la Dumnezeu şi nu li se dă, să ştie că asta se întâmplă desigur dintr-una din următoarele pricini: ori pentru că au cerut înainte de vreme, ori pentru că cer cu nevrednicie, ori pentru că, de li s-ar împlini, s-ar înălţa (mândri), ori pentru că, de-ar dobândi cererea lor, s-ar lenevi”. (Sfântul Ioan Scărarul)
Pe lângă toate acestea, în istoria Bisericii noastre există cazuri de nevoitori care, deşi dobândiseră nepătimirea, Îi cereau Domnului să îndepărteze această binecuvântare de la ei, pentru a se lupta cu ispititorul:
„Sfântul Efrem, după ce a biruit cu harul lui Hristos toate patimile trupeşti şi sufleteşti, ca să nu se afle în afară de războaiele vrăjmaşului şi să fie osândit din pricina aceasta, cum socotea dintr-o smerenie negrăită, cerea să se ia harul nepătimirii de la el”. (Sfântul Petru Damaschinul)
Slobozirea totală sau parţială de patimi reflectă vindecarea sufletului, însănătoşirea lui, iar mintea chinuită de patimi e reînsufleţită şi înălţată la Dumnezeu:
„Fericita liberare de patimi (apatheia) ridică mintea cea săracă de la pământ la cer, iar pe cerşetor îl scoală din noroiul patimilor. Iar prea lăudata dragoste îl pune alături de întâi-stătătorii poporului Domnului, de sfinţii îngeri”. (Sfântul Ioan Scărarul).
Citește și articolul următor - Rugăciunea Sf. Siluan Athonitul
'Doamne, indrepteaza-ne, precum o mama duioasa isi îndrepteaza copiii sai mici. Da fiecarui suflet sa cunoasca bucuria mantuirii Tale si puterea ajutorului Tau.
Da usurare sufletelor chinuite ale poporului Tau si pe noi, pe toti, ne invata prin Duhul Sfant, sa Te cunoastem pe Tine. Se chinuieste sufletul omenesc pe pamant, Doamne, si nu poate sa se intareasca cu mintea intru Tine, pentru ca nu Te cunoaste pe Tine, nici bunatatea Ta.
Mintea noastra este intunecata de grijile lumesti si nu putem pricepe bunatatea dragostei Tale. Tu ne lumineaza. Milostivirii Tale toate iî sunt cu putinta.
Tu ai pus in Sfanta Evanghelie, ca morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si vor invia. Asa fa acum: ca sufletele noastre moarte sa auda glasul Tau si sa invie, intru bucurie'.
În cea mai frumoasă biografie scrisă vreodată despre Sfântul Iosif Isihastul, de către ucenicul său, Cuviosul Efrem Filotheitul din Arizona, acesta ne arată de ce este bine să rostim cât mai des Rugăciunea lui Iisus:
Cu Numele lui Hristos se sfințește atmosfera și fug diavolii;
Se stăvilește hoinăreala minții, adică "flecăreala" minții. "Fiindcă chiar și atunci când mintea fuge, foarte repede este adusă înapoi de glasul rugăciunii";
Rostind Rugăciunea lui Iisus, "mintea absoarbe rugăciunea cu mai multă ușurință și intră împreună cu ea în adâncul inimii"; Rugăciunea lui Iisus este la îndemâna oricui, fie erudit, fie om mai simplu;
Poate fi rostită oricând și oriunde -în biserică, la chilie, la muncă, pe drum, la spital, în temniță. "Pe toate le sfințește și pe demoni îi înfricoșează". Citate din cartea "Starețul meu Iosif Isihastul", editura Evanghelismos, 2010.