De ce în unele icoane ale Sfântului Nicolae sunt înfățișați și Hristos și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu?
Acest fapt amintește de o minune din viața Sfântului Nicolae, petrecută în vremea Sinodului I Ecumenic de la Niceea.
În multe icoane, în partea superioară, de o parte și de alta a chipului Sfântului Ierarh Nicolae, apar zugrăviți, în medalioane sau stând pe nori, Mântuitorul Hristos ținând în mâini Evanghelia, și Maica Domnului ținând în mâini omoforul episcopal.
Acest fapt amintește de o minune din viața Sfântului Nicolae, petrecută în vremea Sinodului I Ecumenic de la Niceea.
Aprins de râvna dumnezeiască, Sfântul Nicolae a îndrăznit a-l rușina pe Arie (n.red. preotul eretic care propovăduia Arianismul) în mijlocul Soborului, nu doar cu cuvântul, ci și cu fapta, lovindu-l pe acesta peste față.
Văzând această faptă, Sfinții Părinți s-au întristat și, scoțându-l din Sinod, au luat de la dânsul însemnele arhierești și l-au aruncat în temniță.
Domnul Iisus Hristos și Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, privind la nevoințele Sfântului Nicolae, au binevoit spre fapta lui îndrăzneață și au lăudat râvna lui cea dumnezeiască, astfel că în timpul nopții Mântuitorul însoțit de Maica Sa, s-au arătat Sfântului Nicolae în temniță, oferindu-i cele luate de la dânsul: o Evanghelie și un omofor.
Aceeaşi vedenie au avut-o şi cei mai vrednici din Sfinţii Părinţi de la Sinod, cunoscând astfel că a fost plăcută lui Dumnezeu îndrăzneala Sfântului Nicolae.
Mergând în temniță, s-au convins de minunea ce se săvârșise, găsindu-l pe Sfântul Ierarh Nicolae cu omoforul episcopal și cu Evanghelia. După aceasta, Părinții l-au eliberat pe Sfântul Nicolae și l-au cinstit ca pe un plăcut al lui Dumnezeu.
Sfântul Metodie, Patriarhul Constantinopolului (842-846) istorisește o întâmplare asemănătoare din viața Sfântului Nicolae.
În această istorisire, Sfântul Metodie ne povestește că la scurtă vreme după alegerea ca episcop, Sfântul Ierarh Nicolae L-a văzut pe Mântuitorul lângă el, oferindu-i Sfânta Evanghelie, iar pe Maica Domnului în cealaltă parte, așezându-i pe umeri omoforul episcopal. - sursa Mihai Alex Olteanu, Doxlogia.ro.
Una dintre cele mai vechi reprezentări ale scenei pălmuirii lui Arie de către Sfântul Ierarh Nicolae se află la Mănăstirea Panaghia Soumela din Trabzon, Turcia.
În cadrul programului iconografic din biserică se păstrează o frescă originală ce înfățișează primul Sinod Ecumenic de la Niceea. Specific acestei reprezentări îi este faptul că Sfântul Ierarh Nicolae este zugrăvit pălmuindu-l pe Arie.
Ca participant în calitate de episcop la Sinodul de la Niceea din anul 325, Sfântul Nicolae a rămas cunoscut drept un mare apărător al Adevărului și al dreptei credințe.
Sfântul Nicolae era oglinda turmei sale prin toate faptele cele bune și model credincioșilor, după cum zice Apostolul: „Cu cuvântul, cu viața, cu dragostea, cu credința, cu duhul și cu curăția”.
Apoi era blând, fără de răutate și smerit cu duhul, ferindu-se de îngâmfare. Hainele lui erau simple și hrana pustnicească pe care o gusta totdeauna numai o dată pe zi și aceea seara.
Toată ziua se îndeletnicea cu lucrurile ce se cuveneau dregătoriei sale, ascultând nevoile celor ce veneau la dânsul, iar ușile casei lui erau deschise tuturor, căci era bun către toți și apropiat.
Sărmanilor le era tată; săracilor, milostiv; mângâietor celor ce plângeau, ajutător celor năpăstuiți și tuturor mare făcător de bine.
Din lecturarea Vieții sale, aflăm despre palma aplicată lui Arie la vremea Primului Sinod Ecumenic de la Niceea.
Binecredinciosul împărat Constantin, vrând să întărească credința în Hristos Dumnezeu, a poruncit să se țină soborul a toată lumea în cetatea Niceii.
Acolo adunându-se Sfinții Părinți, au propovăduit luminat dreapta credință, iar pe Arie, rău cugetătorul și semănătorul de neghină, împreună cu eresul lui, l-au dat anatemei.
Apoi pe Fiul lui Dumnezeu întocmai de o cinste și de o ființă cu Tatăl mărturisindu-L, au dat pace dumnezeieștii și apostoleștii Biserici.
Atunci și minunatul Nicolae fiind la Sobor, unul din cei 318 Sfinți Părinți, cu mare vitejie a stat împotriva hulelor lui Arie și împreună cu Sfinții Părinți a arătat dogmele credinței celei drepte și tuturor le-a făcut cunoscut cu adeverință.
Despre dânsul povestește unul dintre istorici, că, aprinzându-se cu râvnă dumnezeiască ca al doilea Ilie, a îndrăznit în mijlocul Soborului a rușina pe Arie, nu numai cu cuvântul, ci și cu fapta, lovindu-l pe Arie peste față.
De acest lucru, s-au întristat Sfinții Părinți și pentru aceea au luat de la dânsul semnele cele arhierești.
Iar Domnul nostru Iisus Hristos și Preabinecuvântata lui Maică, privind din înălțime la nevoințele Sfântului Nicolae, au binevoit spre fapta lui cea cu îndrăzneală și au lăudat râvna lui cea dumnezeiască.
Aceeași vedenie a avut și oarecare din Sfinții Părinți cei mai vrednici, precum însuși Sfântul Nicolae a văzut mai înainte de alegerea sa la arhierie, adică, stând de o parte a lui, Hristos Domnul cu Evanghelia, iar de altă parte Preacurata Fecioară Născătoare de Dumnezeu cu omoforul, au dat înapoi cele luate de la dânsul, cunoscând din aceea că a fost plăcută lui Dumnezeu acea îndrăzneală a sfântului.
Deci, părinții au tăcut și ca pe un plăcut al lui Dumnezeu, foarte mult l-au cinstit. - sursă [Mărturie Athonită.ro.]
Citiți și articolul - ''Păcătos sunt, dar nu eretic''. Diferența dintre păcatul personal și erezie