Sfântul Silvestru s-a născut pe vremea Împăratului Constantin cel Mare (306-337) în Roma şi a fost crescut de mic în credinţa creştină, învăţând carte şi purtări bune de la preotul Cvirin.

Ajungând în vârstă şi-a arătat dragostea către Dumnezeu şi către aproapele prin ajutorarea şi apărarea celor prigoniţi pentru credinţă.

Pentru faptele lui alese şi pentru viaţa lui îmbunătăţită, după moartea lui Miltiade, a fost hirotonit episcop al Romei vechi, cu învoirea tuturor.

Păstoria lui s-a arătat pilduitoare: a dat rânduieli bune Bisericii şi preoţilor şi a apărat Dumnezeirea Mântuitorului împotriva hulitorilor, dovedindu-le din Scriptură că Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat şi om adevărat, născut din Fecioară, cum au grăit proorocii. La adânci bătrâneţi episcopul Silvestru a trecut la Domnul, în anul 335.

Troparul, glas 4

Îndreptător credinţei şi chip blândeţelor, învăţător înfrânârii te-a arătat pe tine, turmei tale, adevărul lucrurilor. Pentru aceasta ai dobândit cu smerenia cele înalte şi cu sărăcia cele bogate; Părinte Ierarhe Silvestru, roagă pe Hristos Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.

Viața pe scurt, Sfântul Silvestru episcopul Romei (sinaxar)

Sfântul Silvestru episcopul Romei s-a născut din părinții Rufin și Justa. Tatăl său a murit în timp ce el era tânăr. Crescut de mama sa, Silvestru a fost îndrumat de preotul Quirinus care i-a dat o educație creștină.

Silvestru se străduiește să împlinească porunca Domnului de a-și iubi aproapele. El i-a omenit pe străini și pe călători în casa lui și nu a ezitat să ofere adăpost.

Timotei, episcopul Antiohiei, petrece aproape doi ani în casa lui Silvestru, unde cei doi vor reuși să aducă mulți romani pe calea ce dreapta și să îl cinstească și iubească pe Dumnezeu, renunțând la închinarea la idoli.

Toate aceste fapte au ajuns la urechile lui Tarquinius, eparhul cetății, care a ordonat ca Timotei să fie întemnițat și bătut de trei ori pe zi. Datorită faptului că refuză să se închine idolilor și să renunțe la credința cea dreapta Tarquinius ordona să îi fie tăiat capul cu sabia. Silvestru ia în timpul nopții sfintele moaște a lui Timotei și le îngroapă în grădina casei sale.

Când a aflat Tarquinius, l-a arestat pe Silvestru, l-a supus încercărilor și l-a trimis în închisoare. În detenție, Silvestru a rămas credincios mărturisirii sale de credință chiar dacă a fost amenințat cu tortura și moartea de către Tarquinius.

Puțin după aceea, el a fost eliberat când, după proces, Tarquinius a murit subit. Silvestru a continuat să predice Evanghelia neamurilor convertindu-le pe multe dintre ele.

La vârsta de treizeci de ani, Silvestru a fost hirotonit diacon și, apoi, preot de către episcopul Miltiádis. Atunci când acesta a trecut la Domnul, Silvestru a fost ales episcop al Romei, în locul lui, și a continuat, să lumineze pe toți cu virtuțile sale, iar orașul era cârmuit cu dreptate.

Acest preasfințit părinte a dat romanilor numiri pentru zilele săptămânilor; pentru că atunci romanii pe cea dintâi zi, pe care noi o numim duminică, ei o numeau ziua soarelui, iar pe celelalte le numeau: ziua Lunii, ziua lui Marte, ziua lui Mercur, ziua lui Iovis, ziua Venerei, ziua lui Saturn.

El, înlocuind numele acelea necurate ale zeilor păgâni, a poruncit ca pe cea dintâi zi s-o numească ziua Domnului - că în acea zi a înviat Domnul nostru cu slavă, iar pe celelalte zile le-a lăsat așa precum le numesc romanii.

Sfântul Silvestru propovăduia tuturor lumina lui Hristos și mântuirea. El a fost acela care l-a adus la credință și l-a botezat pe Sfântul Constantin cel Mare. De altfel, acest lucru este confirmat și de istoricul Theofánes.

Anii au trecut, iar Sfântul Ierarh Silvestru episcopul Romei, după ce a făcut atât de mult bine, a trecut la Domnul în anul 335.

Creștinii, rămași orfani, l-au plâns, rugându-L pe Domnul să îngăduie ca sfântul să rămână, în continuare, alături de ei. Și, după cum citim în sinaxarul lui, Sfântul Silvestru Episcopul Romei, chiar dacă a plecat de pe pământ, a rămas pururea alături de noi cu sufletul și cu duhul, prin minunile sale.

Minunile Sfântului Silvestru Sfântul Silvestru a fost și mare făcător de minuni. Avea multă dragoste pentru toți oamenii și, de aceea, Dumnezeu i-a dăruit har facerii de minuni. El scotea demonii și duhurile cele necurate cu puterea rugăciunii, vindeca pe bolnavi și paralitici.

Era în Roma un vrăjitor evreu care făcea farmece cu puterea demonilor și înșela pe foarte mulți cu scamatoriile lui. S-a întâmplat odată că vrăjitorul era beat și a început să strige în auzul tuturor:

,,Înjunghiați un taur și eu o să-i dau viață din nou”. Ceilalți au făcut întocmai, au junghiat un taur, iar vrăjitorul a început să strige (nu se știe ce anume striga, poate chema demonii), ca să dea viață din nou animalului. Dar nu s-a întâmplat nimic. Atunci, creștinii l-au chemat pe părintele lor, pe Sfântul Silvestru, iar acela, venind, a spus: ,,Tăurașule, în numele Lui Iisus Hristos, ridică-te, de vreme ce Acela te iubește și pe tine”. Îndată, taurul s-a ridicat și s-a dus la ieslea stăpânului său, iar mulți dintre idolatrii acolo de față, văzând minunea, au crezut în Hristos.

VIDEO