Aflați o mărturie despre o minune recentă a Părintelui Justin, relatată în ultimul Număr al Revistei Atitudini, Nr. 83:
Vreau să vă mărturisesc o întâmplare legată de Părintele Justin (anul 2023).
Eu lucrez în domeniul tehnologiei, suntem destul de apropiaţi de biserică sufleteşte, dar nu e nici pe departe locul pe care-l frecventam des sau care ne consumă timp notabil în viaţa de zi cu zi (aceasta o zic cu oarecare durere).
Menţionez că ocazional, mai frecventam mănăstiri de prin ţară în scopul de a ne reculege, iar Petru-Vodă este una dintre locaţiile preferate, deşi e la 4-5h de condus faţă de localitatea noastră.
Fiind conştient de relaţia deficitară vizavi de Biserică și Hristos, încercăm duminica să mai mergem la slujbe, dar nu e un obicei şi o facem cu mare greutate de fiecare dată.
Într-o sâmbătă, am decis hotărât să-mi anunţ soţia că trebuie să mergem, pentru că nu se mai poate să stăm în aşa nepăsare, mereu.
Venind ziua de duminică, ca de obicei nu ne puteam trezi, iar eu am zis: „Hai să mergem la biserică!”, iar soţia, care nu e o persoană matinală, nu mi-a dat prea mare importanţă. Eu am aţipit apoi circa 15-30 minute şi m-am trezit că soţia s-a ridicat brusc din pat şi a început să se îmbrace.
I s-a arătat părintele Iustin
Cu suspiciune că are alte planuri, o întreb: „Ce faci?”. „Mă îmbrac să mergem”. „Păi, cum aşa, dintr-o dată?”. Pauză… În fine, ajungem la biserică, normal, fără alte discuţii pe drum.
La câteva zile, îmi zice: „Gata, ştiu cine-a fost părintele, l-am văzut la tine, în poze. E părintele acesta”.
Eu am mai multe icoane şi fotografii cu mai mulţi sfinţi canonizaţi sau necanonizați. Eu, nedumerit, îi zic că e Părintele Iustin Pârvu, la care ea începe să-mi mărturisească:
„Când m-am ridicat din pat, după ce mi-ai zis să mergem la biserică, a fost pentru că am văzut în vis un părinte îmbrăcat în straie preoţeşti, care mi-a zis să mă duc la biserică”. Era Părintele Justin Pârvu.
Menţionez că ea nu-l cunoştea deloc până după vis când a început să se uite ce sfinţi am eu în biroul meu. De aici încolo, povestea e lungă şi nu pot să mai dau detalii foarte exacte. Cert este că Părintele a devenit ocrotitorul ei.
Poate merită să mai menţionez faptul că viaţa ei s-a îmbunătăţit duhovniceşte, întrucât astăzi, fiind ziua ei, şi-a dorit să o petreacă în biserică pentru prima dată. Noi nu comunicăm foarte des, pe tema asta.
E o chestiune destul de privată, cum ne rugăm, cum ne raportăm la sfinţi, dar după experiența aceasta cu Părintele Justin, cu siguranţă, ea a avut o întoarcere de 180 grade. (Horaţiu C.) sursa - www. atitudini.com
Citiți și articolul - Ne vorbește părintele Iustin: Școala în paragină
'Aici toată ţara este în paragină, iar tinerii noştri pleacă în lume. De ce? Pentru că în şcoală nu s-a fixat noţiunea de dragoste de neam şi de ţară. Manualele de istorie sunt cele ale lui Roller şi funcţionează până astăzi.
Îmi aduc şi acum aminte, când eram mic, în şcoala primară, cu câtă demnitate şi patriotism ne preda învăţătorul lecţia despre Mihai Viteazul.
Astfel de cuvinte ţi se imprimă în suflet şi îţi insuflă şi ţie această iubire şi jertfă de neam şi ţară. Aşa mi-a rămas imaginea lui Mihai Viteazul în vederea mea de copil de atunci, impresia de stăpân, o figură demnă şi neslugarnică.
Aceasta era pentru mine imaginea poporului român – demn şi neslugarnic. Acum însă istoricii îţi predau altceva, altă variantă istorică sau vorbesc prea puţin despre domnitorii noştri viteji, special pentru a stinge din noi orice urmă de patriotism, de jertfă şi onoare.
Nu, noi trebuie să fim slugi şi cerşetori şi în faţa Occidentului, şi în faţa Răsăritului. Biserica şi şcoala răspund dacă se ridică un neam sau dacă el se prăbuşeşte Şcoala, Biserica şi armata ar trebui tot timpul să fie în mijlocul unui popor – cele trei instituţii care conduc şi sprijină un stat.
În vremurile noastre, care merg spre o destrămare, nu mai există nicio educaţie în familie, în şcoală, în armată. În şcoală nu mai există noţiuni despre naţionalism, nu mai există o formare, o temelie serioasă în viaţa viitorului tânăr în societate.
I-au luat locul televizorul, calculatorul şi toată nebunia asta încât nu mai are timp să se ocupe de lucrurile de rădăcină ale societăţii. Sunt chiar învăţaţi să nu-şi mai cinstească eroii.
Odată cu degradarea aceasta, în lipsa unei culturi istorice serioase şi autentice, sigur că nu se mai ştie nimic. Vă daţi seama cu câtă jertfă se aruncau tinerii români în lupta de ocrotire a naţiei, a familiei şi a Bisericii?
Dacă tânărului, copilului nu i se spune nici în şcoală, nici în familie, n-are de unde să ştie, pentru că acest sistem de învăţătură care se face pe fugă ca să se termine mai repede orele, duce numai la goluri şi iarăşi goluri. Nu mai există nici modele pe care tinerii să le poată urma.
Biserica şi şcoala răspund dacă se ridică un neam sau dacă el se prăbuşeşte. Ele au datoria să formeze caractere. Dacă am avea şcoli confesionale cum au protestanţii care sunt susţinuţi politic şi financiar de Occident, lucrurile s-ar schimba.
Acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte. De vină sunt şi profesorii care nu cultivă în sufletul elevului sentimente nobile, sentimente patriotice. Pentru că în fond ce este patriotismul?
Patriotismul este dragostea şi respectul faţă de înaintaşii noştri, voievozi, eroi şi martiri care şi-au dat viaţa pentru a ne oferi nouă o Românie puternică. Nu, acum schimbă istoria din manualele şcolare şi îl îndobitoceşte ca să nu mai ştie românul de unde vine şi încotro se duce.
Acum, istoricii noştri sunt nişte oameni care nu fac decât să se gudure pe lângă forţa actuală, politică. Noi n-avem nişte istorici de bază care să taie într-adevăr, necruţător, nelegiuirile şi falsurile istorice.
Noi avem oameni de scurt tiraj politic care nu se complică cu adevărul istoric. Stau şi ei pe margine şi pândesc un moment politic. Aşa de prezenţi sunt încât stau şi privesc cum istoria Românilor este scoasă din manualele şcolare.
S-au măsluit manuale, cărţi, profesori, încât tineretul acesta e derutat, manevrat, fără personalitate şi demnitate. Nu se mai predă istoria lui Iorga, lui Vasile Pârvan, se predă istoria după ev**ei sau bolşevici.'
(Fragmente din cartea Ne vorbește Părintele Justin, Fundația Justin Pârvu), site-ul Atitudini.com.