Părintele Alexandru Lungu a relatat o mărturie cu o altă minune săvârșită de Sfânta Parascheva. 'În ajun de Cuvioasa Parascheva, mărturiile cu care v-am obișnuit de câteva zile. Nu există minuni mici și minuni mari. Există minuni și atât! Este o alta mărturie emoționantă:
"Acum 33 de ani, în 1990, însărcinată cu primul copil și având deja 27 de ani, am stat o lună în Iași sub supravegherea unei doctorițe de la Maternitatea Cuza Vodă.
M-a asigurat ca pot naște normal, că nu va fi nevoie de cezariană. Într-o sâmbătă după amiază (depășisem termenul cu o săptămână) am ajuns la spital cu durerile nașterii. Doctorița nu era de gardă, așadar am stat toată noaptea pe un pat, într-un salon în care viitoarele mămici urlau de durere.
Deși durerile mele erau foarte mari și contracțiile le simțeam din 5 în 5 minute, mi-a fost rușine să mă plâng și mi-am spus că probabil așa trebuie să fie și trebuie să rabd. Duminică dimineață eram însă extrem de obosită iar când asistenta medicală de serviciu m-a văzut și-a dat seama că ceva nu e în ordine și mi-a făcut o injecție de dilatație.
Din păcate, doctorița a întârziat și am născut doar cu asistenta medicală care a trebuit să folosească forcepsul, deoarece nu puteam naște. Când în sfârșit mi-am văzut copilul, nu am întrebat dacă e fată sau băiat ci de ce este atât de vânăt.
În fine, a venit doctorița, s-a ocupat de mine, eu întrebam de copil, mi s-a spus să am răbdare însă nu mi l-au adus să îl văd. În salon, mămicile primeau copiii pentru a-i vedea, mie mi s-a spus în continuare să am răbdare.
După un timp, am coborât cu liftul ajutată de o altă mămică și am ajuns exact când asistenta medicală vorbea, pe hol, la telefon cu doctorița și îi spunea că copilul meu nu are nicio șansă să trăiască. Am căzut pe o canapea, disperată!
Așa am aflat că fiul meu este la reanimare și că ar trebui să mă grăbesc să îl botez. Nimeni nu îi dădea nicio șansă, ba chiar o asistentă medicală mi-a spus că dacă va trăi, ceea ce este aproape imposibil la diagnosticul primit (”suferință cerebrală majoră”) va fi ”legumă” deci ar fi mai bine dacă l-aș da la un leagăn.
Puterea mea de a înțelege era minimă, cum să accept așa ceva?! Soțul meu lucra atunci pe platformă marină și trebuia neapărat să plece, așadar mi-a spus disperat să nu îl sun dacă se întâmplă ceva, să îl las să spere că totul va fi bine.
Până atunci relația mea cu Dumnezeu era una protocolară, având în vedere că veneam dintr-o epocă în care religia era considerată depășită iar Dumnezeu își făcea loc prin ușa din spate, în viețile și în inimile noastre.
Mama mea știa că nu sunt foarte credincioasă, însă mi-a spus că scriu totuși un acatist către Sfânta Parascheva și se va duce și ea să se roage. Spre rușinea mea, nici măcar nu știam să fac un acatist. Surorile mele mi-au găsit o colegă care să-mi boteze copilul în spital, copilul nu mai avea nici un reflex,
Am început să mă rog, Sfintei Parascheva, era singura de care mă puteam agăța ca să nu înnebunesc, apoi m-am hotărât să urmez sfatul mamei mele și să scriu un acatist.
Mi-a fost rușine să o întreb cum se face, așa că i-am scris o scrisoare Sfintei prin care o rugam din toată inima mea și din tot sufletul meu să îmi salveze copilul, indiferent cum va fi, numai să rămână în viață. Imediat după ce mama mea a dus ruga mea la racla Sfintei Parascheva, am simțit rând pe rând minunile sfintei:
Copilul meu a intrat în grija doctoriței Maria Stamatin care m-a asigurat că deși nu are celelalte reflexe, i-a rămas ”reflexul suptului” și va face tot posibilul să îl salveze, iar când a venit Violeta să îl boteze, împreună cu preotul, copilul meu deja respira singur și era cu mine în salon.
A fost botezat în spital și odată cu el a fost sfințită, pentru prima dată și Maternitatea Cuza Vodă din Iași. De atunci viața mea a luat un alt parcurs, Sfânta Parascheva a rămas și face parte mereu din viața familiei mele, m-am rugat să mă ajute să pot ajuta și alte mame să nu își ”dea copiii la leagăn”.
Sfânta Parascheva mi-a ascultat fiecare rugă și a făcut minuni cu viața mea: mi-am luat licența în psihologie și asistență socială și lucrez de 23 de ani în asistență socială. Am făcut parte din echipa care a scos copiii din Leagănul Sfânta Maria din Suceava și i-am dat spre ocrotire în familii de asistenți maternali, am contribuit și eu într-o mică măsură la închiderea leagănului și al celorlalte centre de plasament, de-a lungul timpului.
Nu am reușit de fiecare dată să conving mamele care au ajuns la Protecția Copilului să nu își abandoneze copiii, dar țin legătura și acum cu cele pe care le-am convins să nu renunțe la luptă.
În timpul facultății mi-am dorit să mai aduc pe lume un copil, iar colegii cunoscându-mi povestea, s-au mirat de curajul meu, însă acum eram sigură că o am alături pe Sfânta Parascheva și pe Maica Domnului nostru, Iisus Hristos!
Am născut la aceeași maternitate și am avut binecuvântarea de a aduce pe lume o fetiță sănătoasă. Astăzi vă pot spune că relația dintre frați este extraordinară, că ambii mei copii au terminat o facultate și lucrează în străinătate, dar nu au uitat niciodată că sfânta Parascheva este ocrotitoarea lor și a tuturor copiilor!
Suntem, de asemenea. recunoscători pe veci, doamnei doctor Maria Stamatin care a salvat mii de vieții atât la Maternitatea Cuza Vodă cât și la Spitalul Sfânta Maria din Iași!
Mămici, rugați-vă și nu abandonați niciodată lupta pentru viața copiilor voștri!", a scris părintele Alexandru Lungu, pe pagina sa de Facebook.
Foto Doxologia.
Altă minune postată de pr. Alexandru Lungu
"Bună seara.
Sf Parascheva m-a chemat la Iași. Fiica mea avea o tumoare sub piele după cap foarte dureroasă. În urmă cu 9 ani m-am decis cu medicul de familie să merg la Sv pentru un control la ambulatoriul spitalului județean.
Stând la rând m-am dus la baie, bineînțeles că și la baie era rând, vine înspre mine o femeie îmbrăcată în negru și mă întreabă ce caut eu la ambulatoriu, i-am explicat situația și urma să intru eu la baie la rând și acea femeie mi-a spus ,dute la Iași și-ți operează copilul.
Atât am vb ,când am iesit nu mai era nimeni, o întreb pe fiica mea unde este femeia cu care am stat de vorbă ,iar ea îmi spune, mama dar nu ai vorbit cu nimeni . Și îi spun că era o femeie îmbrăcată în negru , din nou ea îmi zice, mama dar nu fost nici o femeie în negru aici ,o altă doamnă îmi zice că nu a mai fost nimeni acolo.
Voiam s-o întreb unde să mă duc la Iași și la ce spital mai ales că eu nu fusesem la Iași de când aveam 6 ani. Am intrat la rând la doctor și mi-a spus că fiica mea trebuie operată. S-a făcut internarea și mai apoi operația ,totul în 3 zile.
Azi a internat-o , mâine a operat-o și poimâine i-a dat drumul acasă fără nici un tratament, fără să ne cheme la vreun control doar să revin după rezultatul biopsiei peste 2 săptămâni și ce credeți mi-au spus?
Ce rezultate ,că doar nu a fost nevoie de așa ceva nu au mai făcut investigații. Mai rău că tumoarea a recidivat, la nici un an era la loc. Era în luna Martie și fiica mea urma să termine clasa a 8, deci avea examen și mult stres.
Gândul meu era la acea femeie care mi-a zis să merg la Iași. Cineva, ceva mă ghida și am căutat pe internet un nr de telefon al spitalului, am sunat și m-au programat după 2 zile.
Am acceptat mi-am luat copilul și am plecat la Iași cu microbuzul fara nici un bagaj, nici nu stiam unde mergem, culmea a fost că în microbuz mai era o doamnă cu un copil care mergeau la control și când i-am spus unde mergem , ea a zis ,lasă doamnă că vă duc eu.
Nu-mi venea să cred parcă toqte ușile se deschideau pentru noi. Doamna doctor părea că ne aștepta. A intrenat-o tot în acea zi ,a fost nevoie de mai multe investigații unde a găsit și alte probleme iar doamna doctor mi-a zis așa. O să rezolvăm totul ,dar începem de la mic la mare.
Seara am plecat la o mătușa unde am stat 2 săptămâni. Dar înainte de a merge la mătușa mea am mers la sf Paraschiva , când am văzut-o în icoane am început să plâng, căci mi-am dat seama că ea era acea femeie care mă chema la Iași.
În 2 săptămâni cât am stat acolo mergem în fiecare seara la Sfânta și apoi la mătușa, dimineața din nou la spital. În ziua operației trebuia să fiu la ora 6 dimineața la spital ,nu i se făcea nimic copilului meu, nimic , nici o injecție , nici o pastilă fără acordul meu. Doamna doctor mă aștepta atât de calmă și mi-a zis ca totul o să fie bine.
După o operație ce a durat vreo 3 ore m-au chemat în reanimare să stau cu fiica mea și să încerc să o trezesc, iar ea parcă nu voia să se trezească ,au încercat și asistentele ,a venit din nou doamna doctor ,a încercat și ea s-o trezească, nimic, țin minte că am început să plâng și am zis sf Paraschiva, tu ai fost cea care mai chemat la Iași, ajută-mi fiica să se trezească și să fie bine, iar după ce iesim din spital, vin cu ia la tine la biserică.
Parcă o văd și acum pe fiica mea că a deschis puțin ochii și am întrebat-o, draga mea trezește-te, știi cine sunt? Iar ea cu ochii pe jumatate deschiși îmi zice:
Tu ești mama mea, de ce nu mă lași să dorm căci nu mai știu de cand nu am mai dormit așa de bine. Doamne ce bucurie a fost să o aud, eu eram pierdută abia mă puteam ține pe picioare. Si-a revenit, au dus-o în salon iar eu seara am plecat din nou la Sfânta Parascheva sa-i mulțumesc.
După vreo 3 zile i-a dat drumul acasă.
Am plecat spre mătușa unde am lăsat bagajele, iar apoi am mers la sf Paraschiva așa cum i-am promis. După câteva zile am primit și rezultatul biopsiei care era de tumoare cancerosă.
Acum fiica mea este bine, este tot în Iași sub protecția sf Paraschiva, a terminat facultatea și mai are 1 an de master.
Mulțumesc Sf Paraschiva pentru tot ajutorul acordat și pentru toate rugăciunile adresate nouă bunului Dumnezeu și Măicuța Domnului. Țin să menționez că sfinții fac minuni în orice clipă ,nu doar în preajma sărbătorilor lor trebuie doar să avem credință. Doamne ajută "
Vezi și - Minuni ale Sf. Cuvioase Parascheva, consemnate de Sf. Nicolae Velimirovici