'În anul 2005, la începutul lunii octombrie, am fost la un control oftalmologic, pentru că începusem să nu mai văd bine.
După ce m-a văzut medicul oftalmolog, mi-a spus că trebuie să mă operez de urgență, că altfel voi rămâne fără vedere.
Când am auzit, m-am întristat puțin, dar în acel moment mi-a venit in minte un gând: să merg la Iași, să mă închin la moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva.
Am ajuns la Iași, m-am așezat la rând, iar în tot acest timp mă rugam la Sfânta Cuvioasă Parascheva să mă ajute să-mi recapăt cât se mai poate din vedere și să-mi reușească operația (înainte să plec la Iași, îmi făcusem programare pentru operație, pe 12 octombrie).
Am citit acatistul sfintei, am ajuns la baldachinul cu sfintele moaște, sărutându-le și cerându-i ajutor sfintei, și acolo am primit de la un părinte o bucățică de veșmânt cu mir de la sfânta.
A sosit, apoi, și ziua operației... Dimineață am citit acatistul Sfintei Parascheva și am băgat acea bucățică din veșmânt în buzunarul de la piept al pijamalelor.
În sala de operație mi-au făcut anestezie generală, dar le auzeam pe asistente și pe doctoriță cum vorbeau în timpul operației.
La un moment dat, am observat că Sfânta Cuvioasa Parascheva a intrat în sală, era îmbrăcată cu un veșmânt foarte frumos și foarte strălucitor, cu o lumină foarte puternică, s-a apropiat de mine, s-a așezat pe marginea patului și m-a apucat de mâna dreaptă și mi-a spus:
„Stai liniștit, că operația o să iasă foarte bine și o să te faci bine”, apoi a zâmbit, a făcut semnul Sfintei Cruci peste mine și s-a îndreptat spre ieșirea din sala de operație.
Eu în acel moment simțeam că cineva mă ținea de cotul mâinii drepte și mi-o ridica, ca să mă închin și să mulțumesc Sfintei Cuvioase Parascheva pentru minune și ajutor.
După operație am fost la mai mulți medici oftalmologi, la control, și când mă puneau la aparate, rămâneau uimiți de cât de bine a ieșit operația, iar când mă întrebau cine m-a operat așa de bine, eu le răspundeam că Sfânta Cuvioasa Parascheva a lucrat prin mâna medicului.
Slavă Domnului și Sfintei Cuvioase Parascheva!' (mărturie trimisă de Ionuț Bălașa, Popești, Argeș), conform Doxologia.
„Medicii universitari atei, care mă vedeau că îmi revin, spuneau că este o minune dumnezeiască!”
Astăzi am venit să dau mulţumire pentru tot binele pe care Cuvioasa mi l-a făcut de-a lungul timpului.
M-am născut în 1985, cu o boală destul de rară şi foarte gravă. Aveam lichid în zona cutiei craniene, care îmi afecta creierul şi ochii. Mai pe scurt, riscam să orbesc şi să am şi un handicap mental sever.
Diagnosticul, pus de medici de la Spitalul Roman, confirmat de cei de la Spitalul de Copii din Iaşi şi de la Spitalul Universitar din Bucureşti, a fost hidrocefalie.
Ce înseamnă această boală, de fapt? Foarte mult chin şi moarte sigură. Ori mori în chinuri, ori trăieşti şi suferi toată viaţa, cu un handicap mental foarte grav. Este destul să dai o căutare pe internet sau să întrebi un medic ce reprezintă această boală. Este mai grea și decât cancerul.
Dacă se mai cunosc cazuri de alte boli care s-au vindecat, chiar şi complet, prin diverse procedee moderne, în cazul acestei boli nu se cunosc cazuri de vindecare completă, poate doar parţială, dar cu un tratament foarte scump.
La vârsta de aproape un an, am fost adus de bunica mea la racla cu sfintele moaşte ale Cuvioasei, într-o stare foarte gravă: în pragul de a orbi şi de a rămâne afectat pe viață din punct de vedere cerebral.
Lună de lună, până în jurul vârstei de 3 ani, am mers la Spitalul Nr. 9 din Bucureşti, unde sunt tratate cele mai grave cazuri de handicap mental din toată ţara.
În timpul tratamentului meu, se făceau slujbe la Cuvioasa Parascheva, la Iaşi şi la Roman, Sfântul Maslu şi Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. Pe mama o îmbărbătau medicii, dar ştiau toţi că sunt ca şi pierdut...
Îmi mai dădeau o singură şansă: dacă reuşeam la Spitalul Militar din Bucureşti să rezolv cu ochii, ca să nu orbesc, şi la Spitalul Universitar din Bucureşti, dacă mi s-ar fi pus o valvă.
La câteva săptămâni de când fusesem la Sfântul Maslu, situaţia mea medicală s-a îmbunătăţit vizibil. Erau profesori universitari care pur și simplu nu credeau și nu-și explicau ce se întâmplă!
S-a dat acceptul pentru operaţia de care aveam nevoie şi aceasta a fost un succes. Deşi atunci erau timpuri de ateism declarat, mulţi dintre medicii şi profesorii universitari care mă vedeau spuneau că este... o minune dumnezeiască!
La vârsta de 3 ani m-am vindecat complet. S-au făcut rugăciuni de mulţumire la Cuvioasa Parascheva şi, de-a lungul vieţii, L-am simţit de multe ori pe Dumnezeu ocrotindu-mă. Astăzi sunt complet vindecat!
Numai că eu, în cei aproape 26 de ani de viață, nu am venit nici măcar o dată să-i mulţumesc Cuvioasei... Nu am fost foarte credincios şi, venind problemele şi necazurile peste mine, grămadă, mi-am adus aminte de Sfânta Parascheva, iar astăzi am venit să-i mulţumesc şi să mă rog la ea.
E prima oară după atâta timp! Am simţit o uşurare, făcând acest lucru. M-am spovedit la duhovnicul meu şi am luat canon pentru nerecunoştinţa mea de atâţia ani!
Mare eşti Tu, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale! Dumnezeului nostru slavă în vecii vecilor. Amin! (Bogdan, 26 de ani, Neamț), conform Doxologia.
(Binefacerile Sfintei Cuvioase Parascheva, Mărturii ale închinătorilor, Editura Doxologia, Iași, 2011)
Foto Ioana Nechifor - Doxologia.